„Lupta împotriva terorii“ trebuie abandonată. Ideea lansată de George Soros în ultima sa carte e pe cât de provocatoare, pe atât de interesantă prin consecinţe. Miza e reconfigurarea poziţiei Statelor Unite în lume. Nici mai mult, nici mai puţin!

În vara lui 2004, înaintea alegerilor prezidenţiale din Statele Unite, implicarea lui Soros, unul dintre cei mai de succes manageri financiari din lume, în campania împotriva realegerii lui George W. Bush era deja o chestiune de notorietate publică. Între 2003 şi 2004, omul de afaceri a donat diferitelor grupuri de sprijin ale democraţilor din SUA puţin peste 27 de milioane de dolari, mai mult decât oricare alt donator privat.
Ce a urmat se ştie: George W. Bush a fost reales pentru un al doilea mandat. Pentru Soros, înfrângerea a avut fără îndoială un gust amar; unul dintre rezultatele secundare ale acestui fapt a fost această carte, redactată în aprilie 2006, publicată în SUA în luna iunie a aceluiaşi an şi tradusă la noi, la Editura Polirom, într-un timp record.
„Epoca failibilităţii. Consecinţele luptei împotriva terorii“ a luat naştere, cum mărturiseşte autorul, în parte din nevoia de a explica, pentru sine şi pentru cititorii săi, o situaţie pe care el pare să o considere fără precedent. America de astăzi, aşa cum o vede Soros, se confruntă, mai ales în domeniul opţiunilor strategice (economice, dar mai ales geopolitice), cu un impas devenit evident în urma eşecului operaţiunilor din Irak.
Cartea nu reprezintă, totuşi, numai o analiză a actualei poziţii geostrategice a Statelor Unite în lume; miza principală e o demonstraţie a modului în care actuala societate americană pare să fi abandonat, în opinia autorului, idealul societăţii deschise – moştenit de Soros de la fostul său profesor de la London School of Economics, celebrul filozof al ştiinţei Karl Popper. (Celebra carte a acestuia, „Societatea deschisă şi duşmanii ei“, a fost tradusă şi la noi, cu ani în urmă, la Editura Humanitas.)

Responsabilitatea lumii se află pe umerii SUA

Prima jumătate a cărţii fixează cadrul conceptual al cărţii – şi, pentru a fi sinceri, pentru cei interesaţi de discuţia teoretică e preferabil să îl citească direct pe Popper; chiar şi autorul recunoaşte că nu e neapărat original în ceea ce spune. Cu adevărat interesantă este secţiunea a doua, în care autorul, uzând de considerabila sa experienţă în materie de finanţe, analizează principalele ameninţări cu care se confruntă azi SUA şi, indirect, întreaga lume, de la proliferarea nucleară, criza energetică şi recesiunea economică mondială, care, prevede Soros, se va declanşa în acest an până la instabilitatea relaţiilor de forţă dintre state. Ipoteza-şoc a cărţii e că, pur şi simplu, „lupta împotriva terorii“ trebuie abandonată, căci aceasta, pe de o parte, distruge valori consacrate ale societăţii deschise, iar pe de alta pur şi simplu nu e fezabilă. Pentru Soros, responsabilitatea ultimă asupra unui viitor mai bun aparţine SUA: „Într-o ordine mondială care implică state suverane, Statele Unite, ca putere dominantă, trebuie să se preocupe de bunăstarea umanităţii, pe lângă propriile interese.“