porni in afaceri a aparut imediat dupa nunta sotilor Chirila, in anul 1992. Stransesera 120.000 de lei si s-au gandit ca ar fi bine sa ii investeasca. Era o perioada cat se poate de infloritoare pentru orice afacere care avea la baza comertul, insa Adrian Chirila a vrut o firma care sa se ocupe de productie. „Am investit toti banii in utilaje si, impreuna cu nasul meu, am deschis un atelier de confectii. Intr-un an de zile ne-am recuperat investitia, insa au inceput sa apara problemele. Nu am reusit sa dezvoltam modele pentru anul urmator si am fost nevoiti sa inchidem afacerea”, spune Adrian Chirila. A urmat o perioada de cativa ani in care banii rezultati de pe urma acestei afaceri au fost cheltuiti aproape in totalitate. La mijlocul anilor 90, lui Adrian i-a venit ideea sa achizitioneze un camion si sa incerce sa se ocupe de transport. Banii pentru cumpararea autovehiculului au provenit din vanzarea unei case. „Caram orice fel de marfa, de la lemne si pana la fructe si legume. Odata am plecat sa cumpar cartofi si m-am intors cu azot. Era o afacere de supravietuire. Existau, de exemplu, situatii in care luam porumb din Baragan si il transportam in Harghita, unde faceam troc”, spune Adrian Chirila.Achizitia azotului a fost facuta pe firma. Tot profitul de pe urma tranzactiei a fost investit in motorul camionului, care intre timp se stricase. Numai ca cei doi nu trecusera masina pe firma, iar la finele anului s-au trezit ca au de platit un impozit foarte mare pe profit. „Ne-au salvat o lege care a sters penalizarile de intarziere si devalorizarea leului. In doi ani am reusit sa achitam”, spune Camelia Chirila. Intre timp, a aparut oportunitatea transportului de deseuri de hartie la anumite combinate din tara. A inceput sa lucreze pentru un om de afaceri din Bucuresti. „Practic, faceam tot. Cautam oameni care sa incarce si pe care el ii platea, transportam deseurile la combinate, incasam banii”, spune Adrian. La un moment dat insa, omul de afaceri a gasit un transportator care cerea un pret mai mic decat cel al sotilor Chirila, ceea ce l-a determinat sa renunte la serviciile lor. In anul 2000, cei doi s-au intrebat de ce nu ar dezvolta chiar ei o afacere asemanatoare, din moment ce cunosteau foarte bine toate conexiunile si modul in care trebuie sa functioneze afacerea. Problema era ca nu aveau decat un autocamion vechi, care se strica destul de des. „Am imprumutat 1.650 de dolari de la niste prieteni si am achizitionat un Aro carosat”, spune Camelia Chirila. Compania Cami Com Exim fusese infiintata inca din anul 1992, asa ca s-au apucat sa dea anunturi in ziar. Ideea afacerii era sa achizitioneze maculatura contra cost; o luau direct de la cei care o vindeau, o transportau si o vindeau la fabricile de hartie din tara. Rationamentul este cat se poate de simplu si cat se poate de profitabil. Dupa o luna de functionare, cei doi au reusit sa ramburseze datoria pe care o facusera la achizitia automobilului Aro si sa angajeze un om care sa se ocupe de transport si incarcat. „In anul 2000, cumparam maculatura cu 300 de lei si o vindeam cu 1.300 de lei. Transportam aproximativ zece tone pe saptamana”, spune Camelia Chirila. Clientii erau de la batrani care stransesera cantitati mari de hartii in apartament si pana la firme care vroiau sa scape de hartii. In a doua luna de functionare, au mai angajat un incarcator, iar cantitatile erau, practic, din ce in ce mai mari. Dupa alte doua luni au mai achizitionat un Aro si au mai angajat un sofer. Dupa un an de functionare, sotii Chirila aveau un autocamion si trei masini marca Aro, cantitatea de maculatura transportata lunar ajungand la circa 40-50 de tone. „Aveam deja prea multe comenzi si nu mai faceam fata. Asa ca am pus bani deoparte si am cumparat un autocamion de zece tone”, spune Adrian Chirila. Si-au dat seama ca trebuie sa dezvolte parcul auto, asa ca au mers la o companie de leasing pentru a gasi finantare. In acest moment, compania are doua depozite inchiriate, noua masini de transport de la autocamioane de 15 tone si pana la microbuze de 2,5 tone iar cantitatea de maculatura transportata a ajuns la circa 400 de tone lunar. Pretul de achizitie al acesteia variaza in functie de cantitate de la 800 de lei pe kilogram la 2.500 de lei pe kilogram, iar cel de vanzare la combinate este de 3.500 de lei pe kilogram. In anul 2003, cifra de afaceri a companiei a ajuns la circa 300.000 de dolari, iar in 2004 va urca la aproximativ 500.000 de dolari. „Costurile de transport, plata angajatilor, dar mai ales ratele de leasing au coborat profitul net al companiei la circa 7.000 de dolari in anul 2003”, spune Camelia Chirila. Pentru viitor, cei doi isi propun sa dezvolte afacerea atat prin cresterea capacitatii de colectare si marirea parcului auto, cat si prin dezvoltarea in zona colectarii de PET-uri.
Business Start
Investitia minima: 100.000 de dolari. In acest moment, legea romana obliga firmele care vor sa faca o astfel de afacere sa aiba minimum cinci angajati, un stivuitor, un spatiu de depozitare acoperit de cel putin 200 metri patrati si unul descoperit, de 300 de metri patrati. Aceste spatii pot fi inchiriate. In rest, cea mai mare parte a investitiilor trebuie facute in parcul auto.Angajati: daca se porneste cu cinci masini de transport, pe fiecare trebuie sa lucreze un sofer si un incarcator. Acesta din urma trebuie sa indeparteze resturile metalice din unele produse de maculatura.Reclama: este esentiala pentru bunul mers al afacerii. Orice mediu din care cineva poate afla ca dumneavoastra colectati maculatura trebuie folosit, de la mica sau marea publicitate, Internetul sau spoturile radio. Clientii care au cantitati mari de maculatura de aruncat, in special companiile, sunt cei care ar trebui vizati de campania de comunicare.
puncte tari / puncte slabe ale afacerii
· desi exista companii care se ocupa deja cu strangerea de maculatura, domeniul se afla intr-o stare incipienta de dezvoltare, ceea ce confera avantajul unei concurente scazute.
· este o activitate care tine de protectia mediului, iar in acest domeniu firmele pot beneficia de multe programe de finantare atat de la buget, cat si din fonduri europene.
· este o afacere dependenta si de o serie de factori exteriori: cresterea pretului carburantilor, introducerea unor taxe locale, precum cea impusa de curand transportatorilor de catre Primaria Capitalei, sau fluctuatiile cererii de maculatura a combinatelor de hartie.
· parcul auto trebuie schimbat o data la cativa ani, ceea ce implica o serie de costuri destul de ridicate. Pentru o afacere care nu a atins un anumit volum si care deruleaza contracte de leasing, acest fapt presupune o rata a profitului mai scazuta.
