După o spectaculoasă traiectorie, Spania, a patra economie a zonei euro, a trecut în circa zece ani de la poziţia de cel mai mare beneficiar de fonduri europene la aceea ce contributor net, calitate în care trebuie să dea mai mulţi bani decât primeşte.

‘Spania este una dintre ţările care au beneficiat cel mai mult de intrarea în Uniunea Europeană’ în 1986, aminteşte Rolf Campos, profesor la IESE Business School din Madrid.

‘Este suficient să-i vedem reţeaua de trenuri de mare viteză, cofinanţată în mare măsură de UE’ şi a doua pe plan mondial ca număr de kilometri, pentru a ne da seama cât de mult ‘a susţinut UE creşterea economică’ a ţării, afirmă Mario Kolling, cercetător la Real Instituto Elcano.

La aceasta se adaugă un puternic sentiment de adeziune populară. ‘În Spania, Europa a fost văzută totdeauna ca o soluţie, ca drumul spre modernizarea ţării’, subliniază acesta.

Odată cu sosirea unor noi state membre, ca Bulgaria sau România, Spania apare, prin comparaţie, ca una dintre ţările bogate ale Uniunii, adaugă France Presse.

După ce a reuşit să-şi păstreze statutul de beneficiar net în perioada 2007-2013, Spania ‘va deveni, mai mult ca sigur, contributor net’ pentru ciclul financiar următor, 2014-2020, estimează Mario Kolling.

Şi totuşi, pentru Madrid, această urcare în grad care îl face să se alăture unor ţări ca Germania, Franţa, sau Marea Britanie ‘este într-o oarecare măsură o veste proastă’, remarcă acesta. Deoarece Spania, foarte fragilizată, întâmpină greutăţi în depăşirea problemelor legate de spargerea bulei sale imobiliare din 2008.

‘Trebuie să ţinem cont de criza economică de care suferim’, spunea, în septembrie, secretarul de stat spaniol pentru Uniunea Europeană, Inigo Mendez de Vigo.

Nivelul contribuţiei Spaniei la bugetul comunitar va face obiectul discuţiilor cu partenerii săi, la summit-ul din 22-23 noiembrie.

‘Spania încearcă, în negocieri, să facă să fie luate în calcul cele mai recente date pentru calcularea PIB-ului său raportat la numărul de locuitori, în scopul de a include efectul crizei’, observă Mario Kolling.

Potrivit lui Rolf Campos, trebuie să se vadă, de asemenea, cum va evolua Spania, deoarece se prevede ‘o scădere cumulată a PIB-ului de 3% în următorii doi ani, deci Spania va redeveni mai săracă în cadrul Europei’. Ţara ‘are voinţa de a-şi asuma în mod progresiv poziţia de contributor net la buget’, dă asigurări o sursă diplomatică. ‘Ideea fundamentală este de a evita o schimbare abruptă în relaţiile noastre financiare cu UE’, adaugă aceasta.

Alte priorităţi ale discuţiilor, potrivit sursei diplomatice, sunt menţinerea unor fonduri de coeziune pentru regiunile sale mai puţin bogate decât media, precum Andaluzia şi Galicia, şi a ajutoarelor agricole, în cazul cărora Madridul este al doilea beneficiar, după Franţa.

Primele ştiri nu sunt însă prea bune: potrivit unei surse europene, Spania ar putea pierde ajutoare în valoare de aproape 20 de miliarde de euro în viitorul buget, cu o scădere de 30% pentru regiunile sale şi de 17% pentru agricultura sa.

În contrapartidă, urcând în grad, ţara şi-ar putea întări puterea de negociere în Europa, însă Mario Kolling consideră că ‘situaţia economică a ţării şi posibila ei salvare financiară continuă să limiteze marja de manevră şi ponderea Spaniei în UE’.
SURSA: Agerpres