Mai multe laboratoare farmaceutice au anunţat că vaccinul lor contra Covid-19 pare eficient. Dar cât timp şi cu ce riscuri? Pentru a afla, puţin mai multă examinare ar fi preţioasă, estimează şefa centrului de vaccinologie de la Spitalele universitare din Geneva, care a dat un amplu interviu pentru publicația elvețiană Le Temps.

Şefa centrului de vaccinologie de la Spitalele universitare din Geneva, pediatra Claire-Anne Siegrist, a fost deja confruntată cu mai multe situaţii de criză, în timpul pandemiei cu virusul H1N1 în 2009 sau în timpul epidemiei de Ebola din Africa de Vest dintre 2013 şi 2016. Având o experienţă de peste 20 de ani în cercetare, ea a colaborat multă vreme cu Organizaţia Mondială a Sănătaţii şi a fost preşedinta grupului de experţi însărcinaţi să consilieze Confederaţia pe probleme de vaccinuri.

Le Temps: La mai puţin de un an de la apariţia Covid-19, vom avea în curând mai multe vaccinuri eficace contra acestei maladii. Cum e posibil?

Claire-Anne Siegrist: Este într-adevăr uimitor, cand te gândeşti că în general e nevoie de vreo zece ani ca să dezvolţi un nou vaccin. Mai multe elemente au permis această realizare. În primul rând, a fost o mobilizare fără precedent a laboratoarelor farmaceutice şi universitare, dintre care foarte multe şi-au reorientat eforturile de cercetare spre lupta contra Covid. Şi mai important, fără îndoială, toate aceste laboratoare au primit fonduri masive din partea statelor, ceea ce le-a permis sa rişte. Graţie acestui lucru, vaccinuri inovatoare cu ARN au putut fi dezvoltate de Moderna şi Pfizer.

Această tehnică, ce constă în a fabrica un „pseudo-virus” încapsulând o parte a codului său genetic într-o picătură de ulei, face obiectul unor studii de vreo zece ani, dar nu a trecut într-un stadiu clinic avansat din cauza riscului financiar. În sfârşit, modul în care aceste noi vaccinuri au fost evaluate explică de asemenea dezvoltarea lor rapidă: în loc să se procedeze prin faze succesive, cum se face de obicei, s-a făcut simultan. De exemplu, se testează încă stabilitatea lor, cu alte cuvinte condiţiile în care trebuie stocate, şi în paralel se testează eficacitatea lor prin studii pe zeci de mii de persoane în toată lumea, în cadrul testelor numite de faza a 3-a.

Le Temps: Unele laboratoare anunţă o eficacitate foarte ridicată pentru vaccinul lor. Cum se calculează?

Claire-Anne Siegrist: Pentru a testa un nou vaccin, el se administrează, de exemplu, unui numar de 15.000 de persoane, în timp ce alte 15.000 de persoane primesc un palcebo. Nimeni – nici participanţii, nici organizatorii testului – nu ştie cine primeşte vaccinul. Apoi, indivizii sunt lăsaţi să-şi ducă viaţa normal şi li se cere să semnaleze cel mai mic simptom. De fiecare dată când o persoană este diagnosticată pozitivă cu Covid, este contabilizată, până când se ajunge la un anumit număr de cazuri pozitive, care a fost determinat dinainte, pentru ca rezultatele să fie semnificative din punct de vedere statistic. Un comitet independent analizează atunci rezultatele. Dacă 100% din infectări au loc în grupul placebo, vaccinul este 100% eficient. Dacă jumătate din infectări apare la grupul placebo şi celelalte la grupul cu vaccin, acesta nu este eficient deloc.

Le Temps: Ce rezultate s-au obţinut?

Claire-Anne Siegrist: Rezultatele studiilor nu au fost încă publicate în reviste ştiinţifice, dar vaccinurile candidate de la Moderna şi de la Pfizer anunţă ambele o eficacitate de 95%, ceea ce este cu adevărat excelent. Cea a vaccinului AstraZeneca se pare că este mai mică, în jur de 70%. În ce priveşte vaccinul rusesc, avem motive să avem îndoieli privind cifra avansată [91% eficacitate, n. red.], deci, pentru mine, nu intră la socoteală. Atenţie totuşi, eficacitatea vaccinurilor a fost măsurată în perioada de început a supravegherii, de la lansarea fazei a 3-a de teste, adică timp de circa două luni. Rămâne de văzut cum va evolua această protecţie în timp; pentru a o afla, va trebui să se urmărească în continuare evoluţia infectărilor printre participanţi în lunile următoare. Am speranţa că se va menţine o protecţie bună timp de mai multe luni, atât este de ridicat nivelul iniţial de 95%.

Le Temps: Aceste vaccinuri vor avea un impact asupra transmiterii virusului?

Claire-Anne Siegrist: Este o altă necunoscută. Se ştie că aceste vaccinuri previn eficient simptomele Covid-19, chiar formele grave. Dar persoanele vaccinate ar putea totuşi să fie infectate şi deci să transmită boala altora? Nimic nu ne permite s-o spunem la ora actuală. Spre deosebire de alte vaccinuri, nu se va putea conta pe faptul că ceilalţi vor fi vaccinați ca să fii tu însuţi protejat. Aceasta înseamnă de asemenea, că, şi vaccinat, va trebui să porţi mască, în orice caz într-o primă etapă, până ce vom dispune de informaţii mai amănunţite despre modul în care aceste vaccinuri acţionează asupra transmiterii virusului.

Le Temps: Cum se va desfăsura vaccinarea în Elveţia?

Claire-Anne Siegrist: A priori, ca şi în celelalte ţări. Persoanele cu risc să facă forme grave ale bolii – cei în vârstă, în special, dacă suferă de patologii cardiace, de diabet etc – vor fi primii încurajaţi să se vaccineze, prin intermediul unor campanii de sensibilizare. Apropiaţii acestor persoane ca şi personalul medical, pentru că este mai expus la virus, ar trebui de asemenea să figureze printre grupele care vor avea acces prioritar la vaccin. Abia câteva luni mai târziu va fi propus vaccinul pe scară mai largă.

Planul elveţian de vaccinare nu a fost prezentat, dar este deja stabilit că faţă de alte ţări, ca Statele Unite sau Franţa, care vor să înceapă să vaccineze de la sfârşitul anului, vom mai aştepta câteva luni. Vaccinările vor trebui să înceapă mai curând la începutul primăverii pentru persoanele cu risc. Sunt mulţumită că s-a făcut această alegere, deoarece aceste luni, până sfârşitul lunii ianuarie, vor aduce răspunsuri preţioase privind eficacitatea vaccinurilor pe termen mai lung, dar şi asupra eventualelor efecte secundare rare. Personal, sper să fiu printre primii vaccinaţi… dar aştept încă aceste date.

Le Temps: Se poate garanta că aceste vaccinuri sunt lipsite de riscuri?

Claire-Anne Siegrist: În ce priveşte efectele pe termen scurt, da. Participanţii la teste au raportat reacţii inflamatorii clasice după vaccinare: dureri în punctul de injectare, mai rar dureri musculare sau febră. Aceste simptome sunt legate de activarea sistemului imunitar şi sunt de aşteptat. Ce nu se ştie încă e dacă aceste vaccinuri ar putea declanşa boli auto-imune precum sindromul Guillain-Barré, ceea ce se poate întâmpla în cazuri foarte rare în urma unei vaccinări.

Această patologie neurologică ce poate duce la paralizie apare nu tocmai rar după o infectare cu virusul gripei şi circa o dată la un milion după un vaccin contra gripei. Acest tip de efect secundar grav apare în general la şase săptămâni până la trei luni după vaccinare, la vârful activării sistemului imunitar. Deci şi din acest punct de vedere, să beneficiezi de câteva luni de aşteptare în plus şi de vaccinarea unui număr mare de persoane, de vreme ce Statele Unite vor începe să vaccineze deja din decembrie, ne va oferi cele mai bune garanţii de siguranţă. Dacă se dovedeşte că probabilitatea de a face o boală gravă este de 1 la un milion de persoane vaccinate, riscul devine practic virtual, în orice caz mai mic decât cel de a face o formă gravă de Covid pentru unele categorii ale populaţiei.

Le Temps: Dar efecte neaşteptate se pot totuşi produce…

Claire-Anne Siegrist: Într-adevăr, şi trecutul meu în vaccinologie m-a învăţat acest lucru. În urma campaniilor de vaccinare contra virusului H1N1, unii copii scandinavi au dezvoltat o narcolepsie, o patologie care dă somnolenţă şi somn patologic.  Mai recent, a trebuit să suspendăm testarea cu un vaccin contra virusului Ebola în urma apariţiei de dureri articulare la participanţi. În ambele cazuri, aceste efecte erau imprevizibile. Totuşi şi aici acest tip de reacţie apare în următoarele două-patru luni după vaccinare, nu mai târziu. Deci, dacă ar urma să se producă cu unul sau altul din vaccinurile în curs de testare, ne vom lămuri repede.

Le Temps: Potrivit sondajelor, o mare parte a populaţiei, în Elveţia ca şi în străinătate, ezită să se vaccineze. Înţelegeţi asta?

Claire-Anne Siegrist: Da, perfect. E normal ca oamenii să-şi pună întrebări. La ora actuală, ne lipsesc încă date despre aceste noi vaccinuri. Pentru persoanele sănătoase, care nu sunt cu risc deosebit să sufere de forme grave de Covid, e încă greu să raţionezi asupra avantajelor de a te vaccina. Mai global, asistăm de mai mulţi ani la o creştere a neîncrederii în vaccinuri. Aceasta se explică în special prin faptul că anumite boli contra cărora se vaccinează copiii au dispărut din ţara noastră: nu mai cunoaştem ameninţarea.

Pe de altă parte, mai multe scandaluri sanitare, ca afacerea sângelui contaminat sau cea a Mediator au erodat pe bună dreptate încrederea publicului în autorităţile sistemelor de supraveghere a sănătăţii. Deci înţeleg această neîncredere. Dar când aud spunându-se că acest virus este o invenţie a farma sau a lui Bill Gates pentru a vinde vaccinuri, am impresia mai ales că oamenii caută un ţap ispăşitor pentru situaţia care îi nelinişteşte. Cu atât mai mult cu cât producţia de vaccinuri nu este un domeniu rentabil, motiv pentru care nicio companie farmaceutică nu-şi consacră pentru aceasta mai mult de 25% din resurse.

Le Temps: Lucraţi pentru industria farmaceutică?

Claire-Anne Siegrist: Sunt salariata Spitalelor universitare şi a Universităţii din Geneva de peste 20 de ani. Am creat aici prima catedră de vaccinologie deoarece consider că cercetarea în domeniu nu trebuie lăsată numai sectorului privat. În cariera mea, mi s-a întâmplat să colaborez cu întreprinderi farmaceutice în cadrul unor proiecte de cercetare comune cu alte universităţi. Singurele stimulente pe care le-am primit corespund unor cheltuieli sau expertize, aşa cum pot face pentru asigurări.

Le Temps: Odată cu apariţia vaccinurilor contra Covid, este sfârşitul anunţat al pandemiei?

Claire-Anne Siegrist: În cazul Covidului, obiectivul campaniilor de vaccinare nu va fi de a eradica maladia, aşa cum se intenţionează cu poliomielita, de exemplu. Avem un virus care va reapărea sub formă de valuri, ca gripa, punând de fiecare dată o parte a populaţiei în pericol şi ameninţând să supraîncarce spitalele. Deci, primul scop al vaccinării va fi de a proteja persoanele în pericol pentru a evita să trecem de la o izolare la alta. Cred că acest virus va deveni endemic, ca alte coronavirusuri. Dar cu vaccinurile şi imunitatea colectivă care se va forma puţin câte puţin, vom putea trăi cu el. E probabil că această imunitate, dobândită în urma unei infectări sau unei vaccinări, nu va dura pentru totdeauna şi va fi nevoie de rapeluri. Trebuie să amintim de asemenea că în afara câtorva vaccinuri despre care am vorbit, multe altele sunt în curs de dezvoltare. Va fi unul nou în fiecare trimestru al anului viitor. Nu se ştie încă dintre aceste vaccinuri care va fi folosit în mod curent peste cinci ani.

Le Temps: Suferiţi de câţiva ani de o patologie neurologică severă. Acest lucru v-a schimbat, personal sau în practica dumneavoastră medicală?

Claire-Anne Siegrist: Această maladie a fost un şoc în viaţa mea şi sufăr în continuare de sechelele ei. Dar ea mi-a permis să descopăr multe lucruri, în special hipnoza care mi-a lărgit orizontul şi pe care o practic de acum la HUG, cu copii şi adolescenţi şi acum şi cu colegi care sunt în dificultate din cauza pandemiei. Aceasta mă ajută mult să fac faţă bolii mele şi asta a dat o nouă dimensiune felului meu de a-i percepe pe ceilalţi şi viaţa în general.