Probabil că nicăieri în lume nu există atâţia specialişti în crize câţi avem noi, în România.
Criza se apropie cu paşi repezi şi de România. Unii ar spune că deja este aici, printre noi, dintre noi. Chiar dacă statistica a indicat o creştere economică de peste 9% în trimestrul al treilea. Cifra asta nu mai bucură pe nimeni, trimestrul al treilea e departe, parcă dintr-o altă eră. Criza bate la uşă şi noi nu am reuşit încă să o înţelegem. Nu-i vorbă, nici americanii nu i-au găsit antidotul, deşi au cheltuit deja sute şi sute de miliarde de dolari. Englezii båjbåie şi ei, spaniolii sunt loviţi din plin şi nu reuşesc să se dezmeticească. Medicamentul- minune nu a fost încă găsit. Doar în Romånia un partid anunţă că nu discută cu nimeni care nu-i îmbrăţişează programul anticriză, convinşi fiind că ei singuri ştiu cum trebuie tratată criza, că numai ei au găsit iarba fiarelor. Dar, dincolo de această poziţie hazlie, ce-i de făcut?
Ziarişti, politicieni, pensionari sau comentatori de ocazie de pe ediţiile online ale ziarelor, toţi par să ştie ce e de făcut şi cine e vinovat. Doar să stea cineva să-i asculte! Specialiştii au încă multe dubii. E pericol de inflaţie sau de deflaţie? Deficitul de cont curent mai reprezintă o problemă în condiţiile scăderii drastice a consumului? Statul trebuie să micşoreze taxele şi impozitele sau să le mărească? Mai are rost ca banca centrală să se concentreze asupra inflaţiei? Trebuie luate măsuri pentru inhibarea consumului sau pentru stimularea lui? Vor putea fi scăzute dobånzile, pentru a stimula economia, în condiţiile în care statul va fi nevoit să se împrumute masiv şi nu prea va găsi de unde?
Pot fi băncile determinate să reînceapă să crediteze, dacă în alte ţări nici băncile care au fost ajutate de stat cu miliarde tot nu vor să dea drumul la bani? Trebuie ajutate cu bani publici companiile care vor avea probleme, sunt bani pentru toate, cum vor fi selectate cele care merită ajutate? Şi lista de întrebări poate continua aproape la nesfårşit, iar paradoxul este că niciunul dintre răspunsuri nu are variantele „corect“ sau „greşit“. Alternativele pot fi în acelaşi timp corecte sau greşite.
Ştirile negative încep să se înmulţească: tot mai multe companii anunţă concedieri şi scăderea vånzărilor. În domeniul imobiliar, se arată semnele fenomenului numit deflaţie: aşteptåndu-se la scăderi de preţuri, cumpărătorii, chiar şi cei care au bani şi nu apelează la credite, nu vor să cumpere acum; mai aşteaptă, poate vor cumpăra mai ieftin. Efectul: piaţa este aproape blocată, investitorii renunţă la noi proiecte, se pierd locuri de muncă, toate ramurile din amonte şi din aval de sectorul imobiliar sunt afectate. Ne putem imagina un scenariu în care ceea ce se întåmplă în construcţii se poate extinde la sectoare largi din economie. Acest lucru se petrece de un deceniu în Japonia şi încă n-au găsit modalitatea de a ieşi din acest cerc vicios. Probabil că nicăieri în lume nu există atåţia specialişti în crize cåţi avem noi în Romånia… De-abia o aşteptăm!
