Un răspuns – care de altfel va îngrozi mari producători de petrol, cum ar fi Rusia și Venezuela – este că nu există nici un motiv de netrecut pentru ca petrolul să nu ajungă la nivelul de doar 20 de dolari barilul. În fond și la urma urmei a fost deja acolo.

Cota de 50 de dolari pe baril are deja un efect uimitor: rubla rusească este la podea, iar Rusia se află în prezent într-o criză economică din cauza asta, Venezuela este, de asemenea, într-o criză politică și economică majoră, iar prețurile în coborâre sunt susceptibile să ducă zona euro în deflație cât de curând, în cazul în care nu a intrat deja în această situație.

De cealată parte, aproape fiecare economie avansată din lume se bucură un pic de o primă de creștere în acest an, în condițiile în care prețurile mai mici ale benzinei ar trebui să ridice consumul. Afacerile vor înregistra creșteri datorită costurilor de transport reduse.

Edward Morse la Citi are propria lui scenariu. Anterior, Citi estima că prețurile țițeiului Brent ar sta pe la aproximativ 80 dolari barilul în 2015. Prognoza făcută se referea la nivelul de 65 dolari pe baril, o barieră care a fost deja trecută. Țițeiul Brent se află în prezent la o cotă de sub 52 dolari pe baril.

Graficele de la Citi prezintă prognoze de prețuri pentru toate proiectele de șist majore. La o estimare de 50 dolari, prețul este deja sub nivelul actual de profitabilitate pentru cele mai multe dintre ele. Asta înseamnă că, în teorie, ele ar trebui să fie reduse.

Doar două sau trei proiecte au niveluri mai joase de 50 de dolari. Cel mai mic este undeva în jurul valorii de 33 dolari. Acestea sunt nivelurile de la care Arabia Saudită încearcă să recupereze cota de piață.

Acum, Citi se așteaptă la un preț mediu al petrolului de aproximativ 63 dolari barilul pentru acest an, cu un scenariu în care țițeiul Brent rămâne la 55 dolari tot anul are o probabilitate de 30%.

Dar Edward Morse constată, de asemenea, că acest lucru va avea un efect extrem de dureros asupra guvernelor OPEC: veniturile sunt susceptibile de a fi scăzute la un uimitor cuantum de 445 miliarde dolari, o reducere de 50% din nivelurilor din 2012.

Iată câțiva factori care ar putea urca puțin prețurile, după cum notează analistul Citi: alegerile din Nigeria, haosul din Libia, criza prin care trece Venezuela și recesiunea din Rusia.

În aproape toate cazurile în istoria modernă, după o astfel de scădere abruptă a prețurilor petrolului, valorile au revenit. Dar de această avem de-a face cu noi factori. O reducere a producției Arabiei Saudite și a celelorlalte state din Golf ar conduce probabil la livrări suplimentare, dar în acest caz ţările OPEC nu vor mai deţine controlul. Prețuri mai mari vor stimula petrolul de șist și producția de gaze în SUA și în alte țări, erodând cota lor de piață.

Dar Anatole Kaletsky, analist al Reuters spune că sporirea cotelor de producție și scăderea cererii ar putea conduce preţul petrolului la nivelul de 20 de dolari barilul, invocând exact opusul motivaţiilor lui Edward Morse.Pentru că multe ţări producătoare de petrol sunt în prezent instabile, o situaţie de stabilitate bruscă ar putea avea ca efect scăderea şi mai mult a preţurilor petrolului.

Există mai multe motive pentru a ne aștepta la o nouă cotă de tranzacționare la nivelul de 20 de dolari ca şi la cel de 50 de dolari în prezent, la fel ca în perioada 1986 – 2004.

Presiunile tehnologice, ca şi cele asupra mediului reduc cererea de petrol pe termen lung și amenință să transforme o mare parte din petrolul scump din afara Orientul Mijlociu într-un "activ irecuperabil" similar marilor rezervele de cărbune nedorite ale pământului. Presiuni suplimentare pentru menţinerea prețurilor petrolui  la cote scăzute pe termen lung includ posibila ridicarea sancțiunilor asupra Iranului și Rusia și încheierea războaielor civile din Irak și Libia, care între ele ar elibera rezerve suplimentare de petrol mai mari decât cele ale Arabiei Saudite pe piețele mondiale.

Într-o piață cu adevărat concurențială, saudiții și alți producători low-cost vor pompa întotdeauna la capacitate maximă, în timp ce petrolul de şist se oprește atunci când cererea este slabă și urcă atunci când cererea este puternică. Această logică concurențială sugerează că respectivele costuri marginale ale petrolului de şist din SUA, estimat în general între 40 şi 50 de dolari, ar trebui, în viitor, să fie un plafon pentru prețul petrolului la nivel mondial, nu doar un etaj.