Principalul instrument juridic al UE în domeniul eficienței energetice este Directiva privind eficiența energetică. Aceasta impune statelor membre să pună în aplicare măsuri pentru a atinge obiectivele naționale în materie de eficiență energetică, care, la rândul lor, vor contribui la realizarea obiectivelor UE. În planurile lor naționale de acțiune pentru eficiență energetică, statele membre au stabilit măsuri pentru creșterea eficienței în aprovizionare cu energie și în transportul și distribuția energiei, precum și măsuri aplicabile utilizatorilor finali.
Eficiența energetică este o componentă importantă a ambiției Uniunii Europene de a deveni neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Sunt însă necesare eforturi semnificative, iar companiile joacă aici un rol important. În consecință, pe lângă măsurile luate de statele membre, UE a consacrat sume importante de finanțare pentru a sprijini îmbunătățirea eficienței energetice în întreprinderi în perioada 2014‑2020.
Auditorii Comisiei Europene observă că nivelul planificat al sprijinului acordat în cadrul politicii de coeziune a UE a scăzut în ultimii ani, de la un pachet financiar global stabilit, în 2016, la 3,2 miliarde de euro până la 2,4 miliarde de euro în 2020. În plus, majoritatea cheltuielilor s-au concentrat în doar câteva state membre. O proporție de aproximativ două treimi din cheltuielile alocate pentru eficiența energetică în întreprinderi corespunde doar unui număr de cinci state membre și anume Republica Cehă, Polonia, Germania, Italia și Bulgaria.
„Îmbunătățirea performanței energetice a întreprinderilor, indiferent de sectorul în care își desfășoară activitatea, este esențială dacă UE dorește să își atingă obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 55 % până în 2030”, a declarat Samo Jereb, autorul raportului. „Cu toate acestea, până în prezent, efectul real pe care finanțarea din partea UE îl are asupra eficienței energetice în întreprinderi rămâne neclar.”
Raportul publicat ieri pune sub semnul întrebării valoarea adăugată reală pe care o are finanțarea din partea UE. Este clar că granturile acordate de UE joacă un rol atunci când companiile iau decizii de investiții. Însă, în majoritatea cazurilor, investițiile care au primit finanțare erau deja planificate. Cu alte cuvinte, multe proiecte ar fi fost realizate și în lipsa sprijinului din partea UE.
Potrivit estimărilor, este mai ieftin să se economisească o unitate de energie decât să se plătească pentru aceeași cantitate de energie electrică. Această afirmație a devenit și mai valabilă de la recenta creștere a prețurilor la energie.
Contribuția globală a finanțării din partea UE este greu de determinat. O evaluare a performanței la nivelul UE nu este posibilă. Chiar dacă autoritățile naționale dispun de indicatori, aceștia diferă de la un stat membru la altul și, uneori, chiar de la un program la altul în cadrul aceluiași stat membru.
În absența unor informații consolidate la nivelul UE, auditorii au procedat la efectuarea propriilor calcule. Ei estimează că economiile potențiale generate de proiectele cofinanțate în întreprinderi reprezintă aproximativ 0,3 % din efortul care este necesar pentru a atinge obiectivele UE în materie de eficiență energetică stabilite pentru 2030. Cu alte cuvinte, proiectele finanțate de UE în domeniul eficienței energetice vor aduce doar o contribuție modestă la obiectivele UE.