Un scandal care tinde să-şi atingă apogeul zilele acestea are în centrul său tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani legat de companiile din domeniul energiei. Au fost acestea spionate, cei care s-au ocupat de privatizare au vândut secrete, este bine că au fost privatizate, s-au încasat preţuri corecte? La unele întrebări nu va putea răspunde decât justiţia. În cazul altora, e necesară o dezbatere publică. Întrebarea la care vreau să răspund este dacă e necesară privatizarea? Răspunsul este, cred eu, un ferm DA. Nu sunt puţini cei care cred că ar trebui s-o lăsăm mai uşor cu privatizarea. Printre aceştia este chiar şi preşedintele Băsescu. S-o luăm pe rând. Atunci când Petrom era deţinut integral de stat, se afla compania în mâinile poporului? Nici vorbă; era pe mâna unor şacali care o furau, o căpuşau, toţi care făceau afaceri pe atunci cu Petrom aveau nişte profituri colosale, în schimb, firma de stat obţinea nişte profituri ridicole (în cazul în care se obţineau şi acestea!) raportat la cifra sa de afaceri. Dacă rămânea la stat, am fi avut gaze şi benzină mai ieftine? Nici pomeneală; România negociase nişte majorări de preţuri cu UE şi, în plus, oricât ar părea de cinic, pentru economia românească e bine să avem preţuri aliniate. Acum 10-12 ani, când românii plăteau preţuri mai mici, eram mai bogaţi? A ajutat asta cu ceva economia? Dimpotrivă, am putut menţine o economie energofagă, ceea ce a însemnat o risipă pe care am plătit-o toţi. Dacă cei care au negociat vânzarea Petrom au făcut-o într-un mod ridicol, nu e de vină privatizarea. Unde este proprietar, statul permite jaful în numele celor mulţi. Beneficiari adevăraţi sunt foarte puţini. Zăcămintele exploatate de Petrom sunt tot ale statului; era de ajuns ca redevenţele să nu fie stabilite în sumă fixă pe zece ani (o absurditate!), ci în funcţie de preţul de pe piaţă şi de interesele statului român. Preţul mic care s-a încasat la privatizare era tot efectul managementului de stat (vezi şi cazul Băncii Agricole, al Sidex etc.).

Ideea că, în continuare, ar trebui s-o lăsăm mai uşor cu privatizarea este altă greşeală. În cazul Romgaz, de exemplu, soluţia nu e s-o păstrăm integral la stat. Putem menţine pachetul majoritar, de 51%. Dar restul poate fi privatizat. Nu există un control mai bun decât cel al acţionarilor privaţi. Având între acţionari nişte mari fonduri de investiţii, acestea vor avea grijă şi ca managementul să nu fure şi să fie angajaţi cei mai capabili. Pentru eficienţă, capitalismul a dat răspunsul de sute de ani: proprietatea privată. Dacă vrea justiţie socială, statul intervine prin banii care îi vin la buget. Dar pentru a avea aceşti bani, are nevoie de firme eficiente, care să plătească impozite.