• Legea sponsorizării și Codul fiscal permit sponsorizări și prevăd facilități fiscale, în anumite condiții 
  • Cheltuiala cu sponsorizarea oferită nu este deductibilă fiscal, dar poate reprezenta un credit fiscal, prin care se poate reduce impozitul pe profit / impozitul minim pe cifra de afaceri de plată 
  • Trebuie îndeplinite anumite condiții pentru a beneficia de această facilitate

În loc să vireze întreaga sumă a impozitului pe profit către stat, companiile pot alege să devină parteneri activi ai comunității, finanțând direct inițiative în domeniul culturii, artelor, medicinei, științei etc.

Acum, când ne apropiem de final de an și vin sărbătorile de iarnă, este un moment cu atât mai potrivit pentru ca toți contribuabilii, mai ales cei care au închiderea anului fiscal la 31 decembrie, să-și facă „bilanțul” și să vadă ce sume ar mai putea fi direcționate ca sponsorizare. Această practică este reglementată de Codul fiscal și Legea sponsorizării și aduce multiple beneficii pentru sponsor.

Legea sponsorizării și Codul fiscal

Legea sponsorizării și Codul fiscal permit societăților comerciale plătitoare de impozit pe profit să ofere sponsorizări entităților fără scop lucrativ/autorităților publice/ persoanelor fizice pentru activitățile desfășurate în anumite domenii (spre exemplu, cultură, educație, umanitar, social) și să beneficieze de facilități fiscale, în anumite condiții prevăzute de lege. 

Pentru plătitorii de impozit pe profit, cheltuiala cu sponsorizarea oferită nu este o cheltuială deductibilă fiscal, dar poate reprezenta un credit fiscal, adică poate reduce impozitul pe profit de plată (inclusiv impozitul minim pe cifra de afaceri introdus prin Legea 296/2023) cu suma integrală a sponsorizării oferite. Codul fiscal prevede următoarele limite (minimul dintre):

  • 20% din impozitul pe profit datorat
  • 0,75% din cifra de afaceri.

Sumele aferente sponsorizărilor efectuale către persoane juridice fără scop lucrativ, inclusiv unități de cult, se scad din impozitul pe profit în limitele prevăzute de Codul fiscal, doar dacă beneficiarul sponsorizării este inclus, la data încheierii contractului de sponsorizare, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale (Registru gestionat de către ANAF).

Astfel, facilitatea fiscală acordată prin mecanismul de credit fiscal permite practic sponsorului să plătească efectiv suma respectivă către o organizație fără scop lucrativ și nu în contul impozitului pe profit. Pentru a fi inclus în calculul impozitului pe anul respectiv, contractul de sponsorizare trebuie încheiat înainte de sfârșitul anului calendaristic, iar plata trebuie efectuată până la finele anului.

Contribuabilii care efectuează sponsorizări au obligația de a depune declarația informativă privind beneficiarii sponsorizărilor (Formularul 107), aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective.

Stimulentul nu va fi acordat însă în anumite cazuri, ca de exemplu:

  • Sponsorizarea unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică care conduce sau controlează direct persoana juridică pe care o sponsorizează;
  • Sponsorul sau beneficiarul efectuează reclamă sau publicitate comercială, anterioară, concomitentă sau ulterioară în favoarea acestora sau a altor persoane;
  • Sponsorizare reciprocă între persoane fizice sau juridice;
  • Sponsorizare efectuată de către rude sau rude prin alianță de până la gradul al patrulea inclusiv;
  • Sponsorizarea nu este făcută în baza unui contract de sponsorizare care prevede obiectul, valoarea, durata, precum și drepturile și obligațiile părților implicate.

Dacă totuși nu se poate face în timp util sponsorizarea și valoarea maximă care putea fi utilizată ca credit pentru sponsorizări nu a fost utilizată integral, contribuabilii pot dispune redirecţionarea impozitului pe profit în limita valorii astfel calculate, pentru efectuarea de sponsorizări, până la termenele de depunere a declaraţiei anuale de impozit pe profit, prin depunerea unui/unor formular/formulare de redirecţionare (Formularul 177). În cazul contribuabililor membri ai unui grup fiscal, redirecţionarea poate fi dispusă numai de către persoana juridică responsabilă. Obligaţia plăţii sumei redirecţionate din impozitul pe profit revine organului fiscal competent. 

De notat ar fi că, în situația redirecționării, nu ar mai fi un potențial impact pe anumiți indicatori financiari pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit care urmăresc acești indicatori. În cazul sponsorizării directe, este considerată nedeductibilă cheltuiala cu sponsorizarea, iar creditul fiscal este din impozitul pe profit datorat, în timp ce în cazul redirecționării, nu se va mai vedea cheltuiala nedeductibilă și creditul fiscal aferent. 

Pentru multe companii, această măsură reprezintă o combinație între responsabilitatea socială corporativă și o gestionare inteligentă a obligațiilor fiscale. În loc să vireze întreaga sumă a impozitului pe profit / impozitului minim pe cifra de afaceri către stat, companiile pot alege să devină parteneri activi ai comunității, finanțând direct inițiative cu impact. Într-o perioadă în care solidaritatea și sprijinul social sunt mai importante ca oricând, decizia de a redirecționa o parte din impozitul pe profit sau din cifra de afaceri nu este doar o oportunitate fiscală, ci și un gest esențial pentru un viitor mai bun.