Alina D. este manager de vânzări la o mare companie din România și lucrează între opt și zece ore pe zi, poate chiar mai mult în zilele „aglomerate, cu foarte mulți clienți“. La 35 de ani, încearcă să-și împartă timpul între familie și muncă, punând deoparte și câteva ore de sport la sală, în fiecare săptămână. O activitate care o ajută să-și păstreze echilibrul interior și să treacă ușor peste tensiunile acumulate în timpul ședințelor cu acționarii companiei. Și pentru că locuiește în oraș, iar ieșirile „la iarbă verde“ nu sunt foarte dese, continuă să meargă la sală chiar și vara, perioadă în care încasările proprietarilor de săli de sport scad cu până la 40%, într-o piață evaluată la peste 100 de milioane de euro.

Nu e de mirare că aceștia își regândesc strategia, în încercarea de a păstra businessul la un nivel satisfăcător, astfel încât să nu existe o diferență foarte mare între costuri și încasări. „Vara, activitatea sălilor de sport scade întotdeauna, pe măsură ce lumea merge în concediu. În această perioadă, ne axăm pe programe speciale, care nu au o componentă foarte ridicată de dificultate. Iar toamna schimbăm programul. Practic, din octombrie, când vom reintra cu toate orele în program, vom avea multe antrenamente noi, adaptate sezonului rece“, spune Cori Grămescu, manager LadyFit, sală de sport dedicată exclusiv femeilor.

Lunile de vară, «low season»

Cu alte cuvinte, această industrie este condiționată foarte mult de perioada anului, diferențele devenind vizibile acolo unde programele se schimbă o dată la câteva luni. „În România, industria fitnessului nu este încă foarte matură, iar trendurile nu sunt atât de bine stabilite precum piața din Vest. Totuși, în ultimii ani se observă din ce în ce mai clar un trend în ceea ce privește sezonalitatea în antrenament. Lunile de vară sunt recunoscute ca low season. Noi am venit în permanență cu ofertă personalizată pentru clienții noștri, în perioada verii, ceea ce ne-a ajutat în a crea o bază de membri fideli pentru această perioadă“, spun și reprezentanții World Class România.

Tocmai în ideea de diversificare și urmând trendul din Vest, sălile din România au început să promoveze tot mai intens yoga sportivă, un soi de antrenament menit să aducă echilibru între minte și corp. Un exemplu este Body Fly sau „Fitness suspendat“, un antrenament lansat zilele trecute de Pescariu Sports&SPA, inspirat de acrobațiile cu eșarfe întâlnite în spectacolele Cirque du Soleil, combinat cu elemente din yoga și adaptat pentru toate vârstele. 

Yoga sportivă, «o nouă modă»

De altfel, despre yoga nu se poate spune că este aceeași peste tot, fiind gândită în funcție de nevoile pe care le au clienții locului, adaptate la cerințele lor. „Și noi avem, de ceva vreme, yoga. Sunt mai multe stiluri în program. Nu avem componenta de meditație, ci yoga sportivă, orientată către fitness. Practic, vine și completează nevoia de flexibilizare a organismului, de reechilibrare, de relaxare. Cu atât mai mult, în orașele mari se simte această nevoie de readucere a clientului în contact cu propriul corp“, explică Cori Grămescu.

La modul general, dacă ar fi să se facă o comparație cu țările din Vest, există atât asemănări, cât și deosebiri. „Suntem, într-un fel, în linia generală la nivelul fitnessului mondial. În acest context, putem vorbi de un curent extremist al fintessului, care pornește de la principiul că oricât de greu ți s-ar părea și oricât de tare ar durea, trebuie să continui. E un gen de abordare pe care noi, personal, nu o urmăm pentru că atunci când îți depășești zona de confort crește riscul de accidentări, iar sportul devine o experiență neplacută“, detaliază Grămescu. Acesta este și motivul pentru care, continuă ea, sala pe care o conduce merge pe ideea de diversitate, tocmai pentru a acoperi toate nevoile de antrenament ale corpului.

Grosso modo, abonamentele la sălile de sport din România, comparativ cu nivelul de trai al populației, sunt scumpe, media fiind undeva la 40 de euro. Și în cazul instructorilor de aerobic lucrurile stau diferit: în România, câștigul mediu este  între 30 și 50 lei pe oră, în timp ce în Europa de Vest, de câteva ori mai mult.

100 mil. euro, este valoarea estimată a pieţei de fitness din România