Capital: Care este diferența între consumul produselor de lux și potențialul de consum al produselor de lux?
Srdjan Kovacevic: Pentru a avea potenţial de a consuma produse de lux, este necesar ca o anumită categorie, nu doar cei care îşi permit, să aibă un interes. De fapt, ce înceamnă acest interes? Înseamnă că mie îmi place lucrul acela, dar nu mi-l permit. Adică, mi-ar plăcea foarte mult o geantă de la Louis Vuitton sau de la Gucci, dar nu mi-o permit. Poate că 20 – 30% o doresc şi şi-o permit 1%. Dar trebuie să existe acei 30% care să şi-o dorească. Să-şi spună: poate că anul acesta nu mi-o permit, dar poate se va întâmpla peste doi-trei ani. Practic, să existe dorinţa de a consuma aceste produse de lux, care din păcate se adresează acum unei nişe foarte mici. De exemplu, în Italia 80% din populaţie îşi doreşte un produs vestimentar de la D&G sau de la Armani, dar şi-l permite 2%. Aproape toţi visează la acel produs, se gândesc la el, vorbesc zilnic despre el, dar foarte puţini îl pot avea din cauza situaţiei economice, destul de complicată astăzi. Sunt şi ţări unde luxul ţi-l permiţi, dar nu îl înţelegi. Luxul înseamnă întâi să cunoşti, iar apoi să îţi permiţi.
Capital: Cum este moda de lux din România în comparaţie cu ţările din regiune?
Srdjan Kovacevic: Dacă ar fi să luăm ca exemplu Polonia, vorbim despre o ţară care a plecat pe acest drum cu 10 ani înaintea României. Cu alte cuvinte, dacă Polonia a plecat prin 1995, România a plecat în 2005. Aici este o diferenţă de 10 ani. Oferta pe piaţa românească, în ultimii doi ani, cred că depăşeşte potenţialul. Produsele de lux necesită, în primul rând, curiozitatea. Apoi, să existe aceşti bani disponibili pentru produsele de lux. În România, deși s-au câştigat niște bani în ultimii ani, cu precădere din 2007 încoace, totuși nu este suficient pentru produsele de lux. Este adevărat că sunt consumatori care câştigă peste 10.000 – 15.000 euro lunar, dar nu sunt foarte mulţi. Străinii care au venit aici, tinerii manageri care câştigă 4.000 sau 5.000 euro nu sunt clienţii mei. Socialismul spune aşa: ridicăm clasa medie, îi ajutăm pe toţi. În această situaţie luxul scade. În ultimul an, a intervenit un fel de mini-revoluție care s-a tradus prin: ajunge cu bogaţii, dăm acum şi la săraci. Ceea ce, de altfel, chiar a fost necesar. Însă, luxul se contrazice cu această mişcare.
Capital: Există, totuşi, ţări unde clasa medie are o putere de cumpărare foarte ridicată.
Srdjan Kovacevic: Da, aşa este. Acest lucru se întâmplă în ţări precum Canada, Norvegia sau Suedia, unde numărul magazinelor de lux este foarte scăzut. În aceste ţări, câştigul mediu de mii de euro echivalează cu un câştig mare pentru un un francez sau un italian de exemplu, care nu ar sta pe gânduri dacă să îşi cumpere sau nu o geantă Louis Vuitton. În timp ce pe canadian sau pe suedez nu îl interesează să îşi cheltuiască banii pe branduri de lux. Una e cultura pentru produsele de lux şi alta e potenţialul pentru aceste produse. Şi mai avem ţările unde există şi potenţial şi cultură, ţările unde avem numai potenţial, dar nu şi cultură şi ţările unde există cultură, dar nu există potenţial.
