Teoria economică spune că un curs de schimb flexibil ar trebui lăsat complet liber, în voia cererii şi a ofertei.
În România, în contrast cu multe alte ţări din UE, interesul agenţilor economici vizavi de evoluţia zilnică a cursului de schimb este vizibil mai crescut. Pe de o parte, acest interes este explicabil ţinând cont că economia României are un grad ridicat de „euroizare“. Un procentaj semnificativ al împrumuturilor bancare ale populaţiei este în euro, iar nivelul multor preţuri şi al unor salarii este indexat la evoluţia cursului de schimb. Cum nivelul puterii de cumpărare din România este oricum scăzut, orice fluctuaţii în rata de schimb, ce pot afecta nivelul veniturilor – şi implicit al bunăstării –, capătă o atenţie mărită. Cât de stabil şi predictibil ar trebui să fie cursul de schimb în acest moment? Teoria economică spune că un curs de schimb flexibil ar trebui lăsat complet liber, în voia cererii şi a ofertei. În practică însă, situaţia este diferită. Numai în ultimele luni, o serie de bănci centrale cu tradiţie au intervenit fie direct, fie indirect pe pieţele financiare pentru sprijinirea monedei autohtone. În ceea ce priveşte economia României, trei considerente pot fi luate în calcul, şi anume, capacitatea BNR de a interveni eficient în piaţă, efectele acestor acţiuni la nivel microeconomic şi, în fine, consecinţele macroeconomice.
Legat de primul aspect, BNR are, în acest moment, capacitatea de a interveni în piaţă pentru a influenţa evoluţia cursului de schimb. Rezervele monetare ale BNR acoperă de mai bine de trei ori masa monetară de bază şi în procentaj de 80% masa monetară extinsă, M2. Legat de celelalte două aspecte, există o serie de argumente pro şi contra unor intervenţii. Neîndoielnic că sarcina băncilor centrale este îngreunată de condiţiile economice existente, amploarea fluxurilor financiare ce caută randamente sporite pe termen scurt, situaţia precară a unei părţi a sistemului financiar, economii aflate la limita stagnării, creşterea şomajului. Evoluţia cursului de schimb trebuie privită în perspectivă, din punctul de vedere al tendinţei de a reflecta fundamentele macroeconomice. Şi nu în ultimul rând, o raportare la evoluţia altor monede din regiune poate fi utilă.
De exemplu, comparativ cu zlotul polonez, coroana cehească sau forintul unguresc, leul s-a depreciat în termeni nominali faţă de aceste monede cu 10%-20%, raportat la ianuarie 2007. Însă, din punctul de vedere al competitivităţii, măsurate ca rată reală efectivă de schimb, leul a pierdut teren faţă de celelalte monede. Pe termen mediu şi lung, acest aspect este relevant, mai ales ţinând cont de dorinţa României de a adopta moneda euro.
Laurian Lungu, managing partner, Macroanalitica
