Sub masca unui îndemn la calm, guvernatorul Isărescu ne transmite că va fi nevoit să folosească, pentru a mia oară, cursul de schimb pentru a contrabalansa excesele unui guvern aflat în an electoral.
“Nu băgaţi în seamă mişcări de 2-3% pe curs”, ne îndeamnă cu uriaşul său bazin de credibilitate în spate domnul Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din Europa. Şi mai departe vine explicaţia: “Când n-ai intrări/ieşiri de capital de amploare, ceva trebuie să se mişte, altfel e ca o oală sub presiune, explodează în altă parte. “, spune oficialul BNR. Nimic mai corect. Face parte din fişa postului oricărui guvernator să calmeze investitorii şi chiar oamenii de rând prin mesaje bine ticluite iar domnul Isărescu a folosit, până acum, din plin această prerogativă.
Şi atunci când spunea că inflaţia există doar în mintea necoaptă a anumitor analişti şi jurnalişti, şi atunci când ne îndemna să ignorăm creşterea masei monetare(aproximativ 300% în patru ani) pentru că ea nu este deloc dăunătoare România fiind un caz special, chiar şi atunci când BNR a ratat(iar) ţinta de inflaţie. Mesaje de calm au venit dinspre Banca Naţională şi când cursul s-a prăbuşit pur şi simplu(în 2008) sub greutatea unui deficit de cont curent pe care nimeni(nici măcar BNR) nu îl mai putea controla. Nu-i aşa, tot răul spre bine. Ne-am învăţat lecţia, acum ne aşezăm pe baze stabile şi ne pregătim pentru creşterea ce va veni. Să stăm liniştiţi.
Revenind la “oala sub presiune”, care pe timp de criză a înlocuit în discursuri automobilul care rula cu o viteză nepermis de mare în perioada de boom economic, mă întreb unde este focul care încălzeşte apa din oală? Rămân cu întrebarea şi trecem mai departe. De ce trebuie să suportăm toţi efectele depresurizării prin curs şi prin inflaţie când ar fi mai simplu ca alţii, Guvernul de exemplu, să ardă mai lent şi mai cu folos combustibilul bugetar evitând astfel excesul de presiune?
Ce vreau să spun este că, o dată în plus, guvernatorul ne îndeamnă să suportăm cu toţii greşelile câtorva. Pe oala noastră comună pun presiune în primul rând împrumuturile statului, cheltuielile aberante ale acestuia, miile de licitaţii organizate cu dedicaţie pentru unii. Şi să vedeţi fierbere la anul când sunt alegeri.
Deşi se declară ferm împotriva acestor practici ale statului, prin declaraţii de genul celei de mai sus guvernatorul ne pregăteşte practic pentru ce este mai rău dar anticipează şi mişcările ce vor veni dinspre BNR în sprijinul guvernelui. O şi recunoaşte: “Cursul de schimb trebuie lăsat să se plimbe în direcţii de nimeni ştiute pentru că în felul acesta se echilibrează lucrurile (în economie – n.a.).”. În primul rând direcţiile cursului nu sunt deloc “ de nimeni ştiute “(chiar guvernatorul a spus de mai multe ori că în România cursul se mişcă într-o “flotare controlată” adică BNR nu îl lasă chiar de capul lui şi a făcut chiar un titlu de glorie din respingerea anumitor „atacuri speculative” ). Acest fapt fiind lămurit devine limpede că guvernatorul are în cap o anumită direcţie a cursului atunci când spune că acesta “ echilibrează lucrurile în economie”.
În subtext ne transmite defapt că va fi nevoit, probabil, să folosească, pentru a câta oară, cursul de schimb pentru a contrabalansa erorile Executivului. Excesele, mai bine spus, pentru că anul 2012, cu două rînduri de alegeri, va fi plin de excese. Ne rămâne doar să sperăm că tiparniţa nu va lucra iar la capacitate maximă.