Primul preşedinte al Belarusului independent şi unul dintre cei care au îngropat fosta URSS, Stanislav Şuşkevici, a murit la vârsta de 87 de ani, a anunţat miercuri soţia sa pentru AFP.
„Sperăm că vor avea loc funeralii de stat, însă nimeni nu ne-a contactat” până în prezent, a spus văduva sa, Irina Şuşkevici.
Stanislav Şuşkevici, cel care a contribuit la destrămarea URSS
Conform mai multor publicații internaționale, el a murit după ce a fost extrem de slăbit de COVID-19, de care s-a îmbolnăvit în martie. Soţia sa a spus la sfârşitul lunii aprilie că soţul său este la reanimare.
La 8 decembrie 1991, preşedinţii Rusiei, Belarusului şi Ucrainei sovietice, Boris Elţin, Stanislav Şuşkevici şi Leonid Kravciuc, au semnat un tratat privind destrămarea URSS, forţându-l la scurt timp pe ultimul lider al acesteia, Mihail Gobarciov, să demisioneze, ceea ce a însemnat practic moartea puterii sovietice.
Însă, din 1994, Şuşkevici a fost constrâns de deputaţi să plece, acuzat, alături de alţi responsabili, de corupţie într-un raport al şefului unei comisii parlamentare anticorupţie, Aleksandr Lukaşenko.
Adversarul lui Alexander Lukaşenko la alegerile din 1994
Stanislav Şuşkevici a candidat împotriva lui Alexander Lukaşenko, actualul lider de la Minsk, în alegerile din 1994, în Belarus.
Şuşkevici admite într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani că prima victorie a lui Lukaşenko a fost rezultatul unui vot liber şi corect, dar apreciază că următoarele scrutinuri au fost o mare „farsă“.
„Lukaşenko a câştigat corect primele alegeri. Avea un discurs populist şi oamenii l-au votat. Dar alegerile din 1994 au fost singurele libere şi corecte. Tot ce a urmat nu a fost altceva decât o operaţiune a serviciilor de informaţii“, considera Şuşkevici.
După 30 de ani, Lukaşenko este încă la putere, în fruntea unui regim autoritar pe care îl controlează prin toate pârghiile.
Stanislav Şuşkevici a condus la rândul său până în 2018 un partid social-democrat de opoziţie. În 2012, după o mişcare de contestare, el a spus că regimul belarus i-a interzis să părăsească ţara.
Ca reacţie la o amplă mişcare de protest împotriva realegerii sale în 2020, preşedintele Lukaşenko a orchestrat o represiune încă şi mai mare împotriva opoziţiei, mass-media şi ONG-urilor independente.
