O mare parte a poporului român afirmă cu tărie că înainte de 1989 era mai bine, mai ales în perioada 1970 – 1980. Erau locuri de muncă, se găsea de toate și statul dădea locuințe cu generozitate. Venitul național pe cap de locuitor era după datele oficiale ale statului comunist de 1.000 de dolari la nivelul anului 1975. Era bine pentru acea perioadă...
Problema este că oamenii nu fac o comparație cu realitățile din alte state, inclusiv cu cele din lagărul socialist, pentru a vedea adevărata situație a nivelului de trai. Bulgaria, mereu considerată mai săracă decât țara de la nord de Dunăre, declara un venit de 1.770 de dolari. Ungaria ajungea chiar la cota de 2.140 și nu există relatări în care să nu se vorbească despre prosperitatea din pustă, mai ales după ce în România s-a ajuns la cartelele alimentare.
Aveai impresia că ești în paradisul terestru promis de către propagandiștii roșii. Germania democrată, văzută ca un model de dezvoltare economică pentru lagărul comunist, avusese în 1974 un venit pe locuitor de 3.430 de dolari. Occidentul decadent oferea și mai multe posibilități de trai populației și Germania federală atingea o cotă de 5.890 de dolari.
Mulți locuitori contemporani ai României acuză actualele autorități că nu reușesc să îmbunătățească nivelul de viață nici măcar la trei decenii de la căderea dictatorului, dar nu pot să înțeleagă că minunata Românie socialistă era în cea mai jalnică situație economică sub guvernarea comunistă a lui Nicolae Ceaușescu, sărăcia extremă fiind indicată de menținerea cartelelor alimentare și de ținerea în frig și întuneric pentru plata datoriei externe. A fost normal ca populația să fugă de la sărăcie la bogăție pentru a scăpa de grija zilei de mâine și de viața de lagăr de exterminare.
Conducerea de la București a fost sub orice critică după 1945
Conducerea de la București a fost sub orice critică după 1945 și numai prin luarea unor fonduri din lumea capitalistă a reușit să mai țină în viață un sistem economic mort din punct de vedere teoretic și practic. Costurile menținerii la putere a comuniștilor însă s-au văzut după trecerea la achitarea datoriilor acumulate de o administrație catastrofală.
Din păcate, mulți din cei ce erau infiltrați în structurile de conducere au rămas la putere și după 1989 și au condus la fel de prost, valoarea lor fiind dată de diplome luate prin manevre subterane. Au dorit numai postul, apoi au facut totul pentru a sta cât mai mult. Lupta politică constă numai în aceste manevre ale unei forțe de ocupație. Clasa politică nu are ceva în comun cu fericirea poporului român.
Munca aparatului de propagandă se vede prin faptul că populația repetă inconștient că era mai bine pe vremea răposatului dictator. Masele populare nu gândesc și adoră ideile simple.