Starea de sănătate a lui Jean-Marie Le Pen s-a îmbunătățit

„Tatăl meu se îndreaptă glorios spre 95 de ani, aşa că este nevoie de câteva vizite la spital din când în când pentru diverse ajustări. Dar este bine şi le mulţumesc tuturor celor care s-au întrebat despre sănătatea lui”, a declarat Marine Le Pen despre starea de sănătate a tatălui său.

„Nu l-am văzut încă, nu va trece mult” dar „este bine, asta e informaţia esenţială”, a mai spus ea, cerând respect pentru „intimitatea sa”.

Jean-Marie Le Pen, în vârstă de 94 de ani, a fost internat în spital după ce a suferit un „infarct miocardic uşor”, a declarat consilierul său Lorrain de Saint Affrique sâmbătă, 15 aprilie. „Apropiaţii lui sunt îngrijoraţi, dar calmi”, a adăugat el.

De-a lungul ultimilor ani, fostul lider politic a fost internat de mai multe ori. În februarie 2022, acesta a ajuns la spital în urma unui ușor accident vascular cerebral.

A candidat de cinci ori la președinția Franței

Jean-Marie Le Pen a fost de cinci ori candidat la Palatul Elysée, reuşind să ajungă în turul doi în 2002, doar pentru a fi învins de Jacques Chirac cu un scor copleşitor.

Născut la 20 iunie 1928 în La Trinité-sur-Mer (Morbihan) şi absolvent de drept, a fost legionar în Indochina (1953) şi Algeria (1957).

În 1956, la doar 27 de ani, a devenit cel mai tânăr deputat ales în Adunarea Naţională, însă în 1962 a pierdut alegerile.

A fost numit în 1972 în fruntea unui nou partid care a reunit neofascişti: Frontul Naţional. Şi a dezvoltat tema lui preferată: „un milion de şomeri este un milion de imigranţi în plus”, acuzându-i că profită de asistenţa socială în detrimentul francezilor.

A fost acuzat de violență împotriva unui candidat socialist

În 1984, a devenit europarlamentar, apoi la alegerile legislative din 1986 a câştigat un loc în Adunarea Naţională.

A fost demis în aprilie 2000 din mandatul de consilier regional din Provence-Alpi-Coasta de Azur, după condamnarea lui la un an de ineligibilitate pentru violenţă împotriva unui candidat socialist la alegerile legislative din 1997, una dintre numeroasele sale dispute judiciare.

La sfârşitul anului 1998, plecarea lui Bruno Mégret a provocat scindarea în FN, dar în ciuda pierderii unei părţi a electoratului său, Le Pen a reuşit să impună FN ca principală mişcare de extremă dreaptă.

„Menhirul” nu a mărturisit niciodată vreun regret pentru derapajele sale, controlate sau nu, deseori repetate, care i-au adus mai multe condamnări legale: de la camerele de gazare „un detaliu al istoriei”, până la „rasele inegalităţii” (1996), prin ocupaţia germană „nu deosebit de inumană” (2005), a arătat AFP.com.