Prețul computerelor s-a prăbușit de la fabricarea primului PC până în prezent. În aproximativ trei decenii calculatoarele au ajuns să coste o fracție nesemnificativă din cât trebuia sa plătești inițial pentru a avea unul. Se cheamă deflație? Oho, și încă cum! De la începutul secolului al XX-lea (mai exact de la înființarea băncii centrale) până în prezent dolarul și-a pierdut 99,9% din valoare, exact ca și computerele. Și asta nu este cea mai drastică inflație din istorie. Marca germană și-a pierdut 99,9% din valoare în șase ani, între 1918 și 1924, evenimentul fiind considerat azi drept cea mai celebră hiperinflație din istorie. Care este diferența dintre pierderea de valoare în cazul computerelor și în cazul banilor? Păi diferența pornește în primul rând de la asemănare. Aceste ieftiniri masive se datorează creșterii fenomenale a producției, de calculatoare, respectiv de bani. Și ambele au fost făcute în scopul obținerii de profit. Doar că:

– în vreme ce producția de calculatoare s-a extins pentru a răspunde preferințelor consumatorilor, tiparnița de bani a funcționat pentru a satisface preferințele politrucilor.
– în vreme ce creșterea producției de calculatoare a avut la bază concu­rența și dorința de a obține profituri economice, creșterea pro­ducției de bani a avut la bază monopolul (băncii centrale) și dorința de a capitaliza profituri politice.
– în vreme ce ieftinirea computerelor a mers mână în mână cu progresul tehnic fenomenal, cu inovații care au schimbat viața întregii planete, inflația nu a făcut decât să descurajeze acumularea de capital și creșterea economică – în beneficiul celor care nu suportă concurența.
– în vreme ce creșterea producției de computere mărește bunăstarea, deoarece înseamnă mai multe bunuri/locuitor, creșterea producției de bani diminuează bunăstarea generală, deoarece înseamnă redistribuție politică a avuției – o minoritate câști­gă iar majoritatea pierde.
– în vreme ce creșterea producției de calculatoare nu se face cu încălcarea drepturilor nimănui, creșterea producției de bani constă tocmai în asta! – în încălcarea dreptului de proprietate asupra valorii muncii noastre prin falsificarea continuă a banilor.

Ia să revenim noi cu picioarele în realitatea imediată. Suntem bom­bardați cu ideea că deflația este rea. Bine… suntem bombardați cu această idee încă de acum un secol și asta reprezintă tocmai alibiul pentru tipărirea de bani, fiindcă deh, nu poți să spui în gura mare că este bine să tipărești bani ca să se îmbogățească mogulii și politicienii. Era nevoie de un alibi, de o invenție retorică, de un sofism, ceva cu care să sperii lumea și să justifici creșterea masei monetare. Ei bine, acest alibi se destramă imediat ce neuităm la cazul sectorului IT. Da, împăratul este gol. Da, deflația nu este rea. Da, lumea poate supraviețui bine-mersi în deflație. Lumea care muncește, desigur. Lumea care trândăvește, care vrea doar să-și păstreze fotoliul călduț, căreia îi place monopolul, ei bine lumea asta nu suportă deflația; ea vrea să se tipărească bani și să primească subvenții, pe șleau, vrea să trăiască pe spinarea celorlalți. Uite că avem deflație de 99,9% la calculatoare dar industria IT este în continuare în picioare, ba chiar este mai dezvoltată ca niciodată. La asta duce capitalismul, proprietatea privată, competiția.

Mai multe detalii puteți citi pe LOGEC.RO