multa politica la mijloc. Cum sa fie rata inflatiei altfel decat mica? Cum sa fie rata somajului altfel decat in scadere? Cum sa fie salariul mediu brut altfel decat in crestere?Statistica oficiala nu doar ca „arunca“ pe piata niste cifre si niste tendinte. Ne afecteaza in mod direct viata, prin aceea ca ele sunt considerate „litera de lege“. Un exemplu simplu: salariul mediu brut stabilit de catre INS (Institutul National de Statistica) sta la baza determinarii numarului de puncte folosit la calcularea drepturilor de pensie. Asa dupa cum arata comunicatul de presa a INS din 8 martie 2005, salariul mediu brut a fost in luna ianuarie de 9.514.658, iar cel net, de 7.233.398. Daca in luna ianuarie venitul brut realizat a fost, spre exemplu, de opt milioane de lei, numarul de puncte acumulat in aceasta luna este de 0,8408. Cu cat este mai lunga perioada in care salariul real se mentine sub media statistica, cu atat punctajul de pensie va arata mai rau. Vestile proase nu se opresc insa aici. Asa dupa cum spune Legea nr. 19/2000 privind asigurarile sociale de stat, punctajul mediu realizat pe toata perioada de stagiu de cotizare (perioada in care s-au platit contributiile de asigurari sociale) se va inmulti, pentru determinarea pensiei, cu valoarea punctului de pensie aplicabila in momentul respectiv. O logica simpla ne spune ca aceasta valoare ar trebui sa fie undeva in jurul salariului mediu brut, daca ne gandim ca pensia este, la urma urmei, un venit de inlocuire. Da’ de unde! Modul de stabilire a valorii punctului de pensie a suferit numeroase modificari de la aparitia legii.
In forma initiala, Legea nr. 19/2000 preciza:
Art. 80. – (1) Valoarea unui punct de pensie reprezinta cel putin 45% din salariul mediu brut lunar pe economie, prognozat pentru anul respectiv, si se aproba prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
De atunci, articolul a fost modificat in felul urmator:
OUG nr. 41/2000:
Art. 80. – (1) Valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate depasi 45% din ultimul salariu mediu brut pe economie, comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica, la data intrarii in vigoare a Legii bugetului asigurarilor sociale de stat.
OUG nr. 49/2001:
Art. 80. – (1) Valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate depasi 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
OUG nr. 107/2001 (care a fost respinsa prin Legea nr. 341/2002):
Art. 80. – (1) Valoarea unui punct de pensie se calculeaza pe baza unui coeficient care nu poate fi mai mic de 30% si mai mare de 50% din salariul mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
OUG nr. 9/2003:
La alineatul (1) al articolului 80 sintagma „salariul mediu brut pe economie“ se inlocuieste cu sintagma „salariul mediu brut“.
OUG nr. 59/2004:
Art. 80. – (1) Anual, prin Legea bugetului asigurarilor sociale de stat, se stabileste valoarea unui punct de pensie. Aceasta se determina prin actualizarea valorii punctului de pensie din luna decembrie a fiecarui an cu rata inflatiei, prognozata pentru anul bugetar urmator de catre institutia cu atributii in domeniu.
• (2) Valoarea punctului de pensie, stabilita conform prevederilor alin. (1), poate fi majorata prin legile de rectificare a bugetului asigurarilor sociale de stat.
• (3) Valoarea punctului de pensie, determinata conform prevederilor alin. (1) sau (2), nu poate fi mai mica de 30% si mai mare de 50% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Pentru anul 2005, valoarea unui punct de pensie este de 2.955.592 lei, reprezentand cam 32% din salariul mediu brut folosit la fundamentarea bugetului de asigurari sociale.
Cei care de-a lungul timpului nu au putut „tine pasul“ cu statistica oficiala din punctul de vedere al venitului lunar realizat se vad acum in situatia de a primi o pensie de mizerie. Se poate vorbi oare de echitate (asa dupa cum are pretentia Legea nr. 19/2000) in cazul celor care lucreaza, spre exemplu, in invatamant sau sanatate si care, in mod evident, sunt dezavantajati de aceasta atotputernica statistica?Statistica ajunge sa fie, in aceste conditii, asemenea Patului lui Procust, o masura universala, aplicata fara discernamant.Statistica oficiala este, la nivel macro si micro deopotriva, o sursa importanta de informatie, necesara procesului decizional. Pe baza informatiilor statistice se iau decizii de investitii, se fundamenteaza strategii si bugete. Aceasta nu este doar o presupunere, ci chiar o declaratie de principii, cuprinsa in actul de reglementare, si anume in OG nr. 9/1992. Cu alte cuvinte, statistica oficiala e o treaba serioasa. Are o strategie, o metodologie, niste principii, niste standarde de calitate, cum ar veni, cam tot ce-i trebuie ca sa fie tratata cu tot respectul.
Munca la negru altereaza cifrele
Cu toate acestea, resimtim o acuta lipsa de informatii. De ce? Pentru ca statistica ne da date, dar prea putina informatie. Spre exemplu, intr-un studiu privind munca la negru in UE si tarile candidate, finantat de catre Comisia Europeana si realizat de catre Directoratul general privind ocuparea fortei de munca si probleme sociale (Directorate-General for Employment and Social Affairs), INS a prezentat propriile date. Astfel, pentru anul 2000, estima ca munca la negru reprezinta o pondere de 21% in PIB si este in crestere, in conditiile unui somaj de 8% pentru anul 2002. Comparativ, Bulgaria anunta o pondere a muncii la negru de 22-30% in PIB pentru anii 2002/2003, cu tendinte de crestere, in conditiile unui somaj de 18,6% pentru anul 2002.Explicatiile INS privind munca la negru au fost simpliste: sistemul socialist, coruptia, reforma economica; cea mai mare parte a muncii la negru se concentreaza in agricultura si este asimilata unei „strategii de supravietuire“. In concluzie, INS estima ca o crestere a economiei va determina „albirea“ a circa 20% din activitatile care in prezent se desfasoara in „subteran“.Pentru oricine altcineva in afara de INS, munca la negru in Romania reprezinta o problema mult mai complexa, care are drept cauze, pe langa cele enumerate deja, rigiditatea si complexitatea procedurilor administrative si de licentiere, nivelul ridicat de fiscalitate, instabilitatea legislativa, lipsa de incredere in guvernanti, lipsa unei legaturi evidente intre taxele platite si serviciile oferite de catre stat, un ritm insuficient de dezvoltare economica etc. O dovada in plus ca cifrele nu sunt totul. Statistica oficiala nu este, in acest moment, capabila sa dea decat raspunsuri partiale la intrebarile noastre. Strategia dezvoltarii sistemului statistic, aprobata prin HG nr. 797/2004, isi propune niste obiective ambitioase. Isi propune, printre altele, ca statistica oficiala sa castige credibilitate si autoritate. Ceea ce nu putem decat sa-i dorim si noi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.