Piata romaneasca, indiferent de domeniu, este o jungla in care statul, ca agent economic, face legea. Si tot statul trebuie sa impuna respectarea regulilor concurentei si sa transeze meciurile care, de cele mai multe ori, pun fata in fata intreprinderi publice sau organe ale administratiei locale sau centrale, pe de-o parte, si agenti economici privati sau publicul larg, pe de alta parte. RomTelecom are spate tareAvansurile spre decontare percepute abuziv de RomTelecom de la abonatii persoane fi
Piata romaneasca, indiferent de domeniu, este o jungla in care statul, ca agent economic, face legea. Si tot statul trebuie sa impuna respectarea regulilor concurentei si sa transeze meciurile care, de cele mai multe ori, pun fata in fata intreprinderi publice sau organe ale administratiei locale sau centrale, pe de-o parte, si agenti economici privati sau publicul larg, pe de alta parte.
RomTelecom
are spate tare
Avansurile spre decontare percepute abuziv de RomTelecom de la abonatii persoane fizice si juridice fac, de o buna bucata de vreme, obiectul corespondentei dintre Consiliul Concurentei si Guvernul Romaniei. In februarie a.c., Guvernului i se cerea sa intervina pentru restabilirea mediului concurential normal, de fapt, pentru stoparea creditarii gratuite a companiei de telefonie fixe din buzunarele abonatilor. Emitand ordinul prin care RomTelecom are dreptul sa ruleze bani ce nu i se cuvin, Ministerul Comunicatiilor se facea vinovat, la vremea respectiva, de incalcarea Legii concurentei, pentru ca limita autonomia agentilor economici, acestia fiind obligati sa plateasca aceste avansuri. Ministerul Comunicatiilor s-a transformat intre timp in Agentia Nationala pentru Comunicatii si Informatica. „Pacatele” fostului minister s-au transferat asupra ANCI. Intre timp, negocierile cu Consiliul Concurentei au continuat, ajungand in aprilie 1999, la un rezultat multumitor pentru abonati. ANCI, ca organism de reglementare, si RomTelecom, au acceptat, de principiu, modificarea prevederilor referitoare la perceperea avansurilor spre decontare. S-a convenit cu Consiliul Concurentei ca numai abonatii rau-platnici sa suporte aceste avansuri, precum si introducerea unui nou tip de abonament, cu 50 de impulsuri. Pentru prima intelegere, termenul stabilit pana la intrarea ei in vigoare era de 10 zile, pentru cea de-a doua, de 30 de zile. Noul tip de abonament a fost introdus, chiar daca cei de la RomTelecom nu au suflat nici o vorba despre faptul ca initiativa apartinuse Consiliului Concurentei. Cat despre primul punct al intelegerii, tacerea care a urmat si care inca mai dureaza spune totul despre cat de dispusa este compania sa piarda o asemenea sursa de bani ca avansurile spre decontare.
Dar daca pozitia RomTelecom este explicabila, nu acelasi lucru se poate spune despre organele statului care-i pot impune intrarea in legalitate. Sesizarile trimise Guvernului de Consiliul Concurentei au ajuns la ANCI, iar agentia, in loc sa modifice ordinul, conform intelegerii si atributiilor pe care le are, a trimis mai departe scrisoarea, companiei de telefonie. „Impresiile acesteia s-au reintors la Consiliul Concurentei via ANCI. „Nu putem spune ca este un caz rezolvat, atata vreme cat ANCI, careia ii revin atributiile de reglementare a activitatii RomTelecom, se poarta cu agentul economic ca si cum i s-ar subordona acestuia”, declara Georgeta Fotino, director in cadrul Consiliului Concurentei.
Primariile sunt
cap de lista
Cazul REBU este deja celebru, dar nu singurul. „Cea mai mare frecventa o au reclamatiile impotriva abuzurilor primariilor”, spune juristul Angelo Miu. Abordarea acestor reclamatii este foarte delicata pentru Consiliul Concurentei si de Oficiul Concurentei. Motivul: sunt situatii in care aplicarea rigida a Legii concurentei duce la distorsionarea pietei. Spre exemplu, in cazul sesizarii primite de la un grup de transportatori privati impotriva Primariei Barlad, decizia a fost in favoarea acesteia din urma, desi comportamentul ei nu fusese tocmai ortodox.
Mai concret, primaria a fost reclamata ca, incepand cu ianuarie 1999, a acordat exclusivitate asupra transportului de calatori in zona centrala a orasului fostei regii a statului, acum societate comerciala. Doar zonele periferice le-a scos la licitatie, asa cum cere legea. Analizand concurenta, s-a constatat ca reclamantii, desi aveau dreptate, nu ar fi facut fata licitatiei pentru deservirea transportului de calatori in centrul orasului. Nu aveau dotarea necesara. Daca decizia ar fi fost reorganizarea licitatiei, acestia ar fi pierdut si periferia. Asa ca zonarea facuta de consiliul local a fost trecuta cu vederea, pentru ca, in caz contrar, firma primariei ar fi monopolizat piata.
Senatul i-a taiat
macaroana lui Remes
Statul isi poate bate joc de piata si direct, prin actele normative emise, nu numai protejandu-si fostele sau actualele monopoluri. Ordonanta nr. 50/1998 privind regimul accizelor si al altor impozitelor indirecte a fost o tentativa, stopata, in cele din urma, de Senatul Romaniei. Una din prevederile OG nr. 50/1998 stipula ca fiecare producator sau importator de bauturi alcoolice si produse din tutun poate avea relatii contractuale cu maximum 15 angrosisti. Impunand numarul partenerilor de afaceri, Ministerul Finantelor intervenea pe piata, influentand direct concurenta. Senatorii insa au contracarat abuzul Ministerului Finantelor, abrogand articolul de lege care, o data aplicat, facea praf concurenta.
Dar nu toate finalurile sunt fericite. De cele mai multe ori, arata statisticile Consiliului si Oficiului Concurentei, scorul este favorabil entitatilor publice sau fostelor monopoluri, acum privatizate. Statul, ca administrator, inchide cu usurinta ochii, in fata abuzurilor statului, ca agent economic.