Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a conceput un proiect de „Ordonanţă de urgenţă pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol“. Printre motivele invocate de autori în nota de fundamentare se numără „menţinerea unui grad ridicat al evaziunii fiscale în domeniul vânzării produselor agricole, cu preponderenţă la legume şi fructe proaspete“, precum şi faptul că „o importantă parte a producţiei de legume şi fructe realizată de micii producători agricoli în gospodăria proprie este valorificată prin intermediari, în condiţii improprii, pe canale comerciale necontrolabile, care eludează legislaţia fiscală, creează concurenţă neloială şi disfuncţionalităţi ale fluxului de marfă către populaţie, cu implicaţii asupra preţului produselor“.
Potrivit proiectului de act normativ, vechiul „Certificat de producător“ va fi înlocuit cu „Atestatul de producător“ care, după cum prevede noua ordonanţă de urgenţă, „reprezintă documentul care confirmă capacitatea deţinătorului de a desfăşura o activitate economică în sectorul agricol“. Atestatul cuprinde informaţii şi date privind denumirea produselor şi suprafaţa de teren exploatată, producţiile estimate a fi obţinute, producţiile estimate a fi destinate comercializării etc. Valabilitatea atestatului este de un an calendaristic de la data emiterii.  Dar, pentru a primi acest document, micii legumicultori trebuie să dobândească în prealabil o „atestare profesională“ care, potrivit Art. 4 alin. 1, „se realizează de către structuri asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultură, constituite conform legii“. Aşadar, vrând nevrând, legumicultorii vor fi nevoiţi să se înscrie într-o asociaţie sau într-un sindicat, altfel nu vor putea produce şi nu-şi vor putea vinde singuri produsele la piaţă. Modelul atestatului de producător şi regimul de eliberare şi utilizare al acestuia se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.
Capcană pentru plata impozitului

Dar adevăratul scop al acestui proiect de act normativ constă în impozitarea veniturilor obținute de cei care vând produse agricole la tarabă. Astfel, cel de-al doilea document pe care trebuie să-l deţină legumicultorii pentru a-şi putea vinde produsele în piaţă este Carnetul de comercializare, pe care îl vor primi de la primărie. Potrivit Art. 15, „producătorii agricoli au obligaţia să înscrie, la sfârşitul fiecărei zile, în fila din carnetul de comercializare, produsele agricole şi cantităţile aferente vândute în ziua respectivă“. Potrivit Art.10 (1), „Regimul de utilizare a filelor din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol este următorul: a) primul exemplar se înmânează cumpărătorului; b) al doilea exemplar se păstrează de vânzător; c) al treilea exemplar se păstrează la carnet. Iar Art 10 (2) prevede: „Carnetele utilizate, conţinând al treilea exemplar al filelor, se depun la primăria unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale care a emis carnetul“. În fine, Art.12(1) prevede: „Unităţile administrativ teritoriale (primăriile –n.red) au obligaţia de a comunica organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, trimestrial, informaţii cu privire la beneficiarii carnetelor de comercializare emise, precum şi datele cuprinse în acestea“. E lesne de înţeles că organele fiscale vor verifica periodic dacă pentru veniturile obţinute din vânzarea produselor respective legumicultorii au plătit sau nu impozitul aferent.
Proiectul de act normativ prevede că în pieţe, indiferent de forma de administrare a acestora, publică sau privată, este obligatorie organizarea de spaţii de vânzare distincte, rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice, deţinătoare a unui carnet de comercializare. Procentul de alocare a spaţiilor pentru persoanele fizice va fi de 20% din totalul spaţiilor de vânzare existente.
Producătorii agricoli pe care i-am contactat ne-au mărturisit fie că nu cunosc conţinutul noului proiect de act normativ, fie că s-au obişnuit cu „fel de fel de legi scoase de guvernanţi pe bandă rulantă, dar care mai mult îi încurcă decât îi ajută“. „Pe noi nu ne-a consultat nimeni, nici de la minister, nici de la Consiliul Judeţean, nici de la primărie, dar bănuiesc că Guvernul mai caută o sursă de bani pentru buget, printr-o nouă impozitare a micilor producători“- ne-a declarat Florea Ion Diaconu, administratorul Grupului de producători „Casa pepenilor verzi“, din Dăbuleni, judeţul Dolj. Simona Radu, administratorul Asociaţiei „Mărul de Sibiu“, consideră că alocarea a doar 20 la sută dintr-o piaţă micilor producători este o greşeală. „Pieţele vor fi ocupate în continuare de intermediari, cu sau fără acte, şi aceştia vor face preţurile cum vor dori. Pe de altă parte, cine va verifica cu ce marfă a venit omul la piaţă, cât a vândut din fiecare produs şi, mai ales, la ce preţ? Legile astea parcă sunt făcute pentru a fi încălcate“ – a spus Simona Radu.

Pieţele vor fi ocupate în continuare de intermediari, cu sau fără acte, şi aceştia vor face preţurile cum vor dori ei.
Simona Radu, administratorul Asociaţiei „Mărul de Sibiu“

Singura veste bună: dispare cardul de piaţă

Singura veste bună adusă de proiectul noului act normativ este aceea că micii legumicultori nu vor mai avea nevoie de celebrul „card de piaţă“ (prevăzut de vechea ordonaţă de urgenţă, care nu va mai intra în vigoare- n.red) pentru a-şi putea vinde produsele în pieţele publice. Conform vechiului proiect de act normativ, pentru a-și putea vinde legumele și fructele în piață, țăranii erau obligaţi să deţină trei documente: certificatul de producător, certificatul de comercializare și cardul de acces în piață. Pe lângă procedurile extrem de anevoioase pentru obţinerea acestor documente, introducerea cardului de acces în piață presupunea crearea unui sistem electronic destul de complex, precum și a unei infrastructuri aferente, în toate piețele din România. Secretarul de stat de la MADR, Daniel Botănoiu, a declarat pentru Capital că s-a renunţat la cardul de acces deoarece, potrivit unor calcule estimative făcute de specialiştii de la minister, un astfel de sistem ar fi costat cel puţin 600.000 de euro. Apoi, alte fonduri consistente ar fi fost necesare pentru operarea şi întreţinerea sistemului. Să mai notăm că, după intrarea în vigoare a noii legi, actualele certificate de producător vor mai fi valabile 45 de zile, după care vor fi anulate.

"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 38 a revistei Capital din săptămâna 23 -29.09.201