Statul bulgar este obligat să-i plătească lui Simeon de Saxa Coburg-Gotha peste 81.000 de leva (circa 40.000 de euro) cheltuieli de judecată, este scris pe dnevnik.bg
Unul dintre numeroasele dispute pentru proprietățile regale
Procesul a fost unul dintre numeroasele dispute pentru proprietățile regale și, înainte de a pronunța sentința, completul de judecători Margarita Sokolova, Svetlana Kalinova – raportor, Gâlâbina Gencheva, au cerut o interpretare de la Curtea Constituțională a Bulgariei. După pronunțarea acesteia, procesul a fost reluat, iar magistrații au făcut referire la aceasta în motivația lor. Interpretarea se referea la întrebarea legată de consecințele juridice ale abrogării legilor cu efect unic și, în mod concret, la decizia Curții Constituționale din 1998, prin care a fost abrogată Legea privind naționalizarea proprietățiilor regale din 1947.
Până acum, două instanțe de judecată au spus că palatul este proprietatea statului. Și alte decizii privind „procesele regale” au fost pronunțate în favoarea statului – pentru proprietățile Krichim, Sitniakovo și Sârâghiol. Procesele pentru Palatul Vrana și pentru 16.500 de decari de teren forestier în Munții Rila rămân, amintește Defakto.bg
Statul, prin ministrul dezvoltării regionale și lucrărilor publice, se referă la Legea pădurilor din 1897 și prezumția introdusă în aceasta că pădurile sunt deținute de stat. În afară de asta, printre motivele statului de a pretinde proprietatea asupra clădirii e și faptul că administrarea listei civile a regelui le-a dobândit prin prescrierea din 1900-1930 și se referea și la legea confiscării din 1947, prin care au fost confiscate toate bunurile regale. Cu toate acestea, CSC respinge toate aceste argumente. Magistrații au fost de acord că o parte din clădire a fost în proprietatea municipalității, iar clădirea a fost construită din fondurile personale ale lui Ferdinand, în perioada 1900-1912/1913. Sunt citate mărturii ale unor fapte de acum peste 100 de ani, deși nu ale unor martori oculari direcți.
Curtea Supremă de Casație face referire la datele din harta gospodărească din 1934, potrivit cărora pădurea în care se încadrează proprietatea este indicată ca fiind municipală, dar nu ca proprietate a municipalității, adică era o proprietate cedată de stat pentru folosință pe o perioadă nedeterminată.
În afară de asta, proprietatea nu a fost menționată ca pădure de stat în niciuna dintre probele scrise prezentate în proces – hărți gospodărești, planuri de afaceri definitive, acte care determină obiectul proprietății silvice. Curtea Supremă de Casație subliniază, de asemenea, că în proces există dovezi că de fapt puterea efectivă asupra proprietății după 1918 a fost exercitată de Țarul Boris III și de membrii familiei sale.
Procesul a început încă din 2009, odată cu venirea la putere a GERB, costurile pentru stat, în 2017, s-au ridicat la aproximativ 2,4 milioane de leva (circa 1,2 milioane de euro), deși în timpul Triplei Coaliții, o comisie parlamentară specială pentru proprietățile regale a adunat suficient material documentar, pe baza căruia nu a ajuns la concluzia că proprietățile au fost deținute de stat. Cu toate acestea, statul a avut pretenții asupra proprietății, pentru a fi în concordanță cu insistențele populiste ale partidului Ordine, Lege și Justiție, în special ale liderului acestuia și deputat la acea vreme, Yane Yanev, iar majoritatea de la guvernare a adoptat un moratoriu privind utilizarea proprietăților de către Simeon de Saxa Coburg-Gotha “până la adoptarea unei legi privind propritățile regale”. Nu a urmat nici adoptarea unei legi, nici moratoriul nu a fost ridicat (și a fost atacat de Simeon de Saxa Coburg-Gotha la Curtea Europeană de Justiție de la Strasbourg) și nimeni din guvern nu a vrut în ultimii ani să comenteze modul în care guvernul de la Sofia intenționa să rezolve problema.
Între timp, un complet al Curții Supreme de Casație, în 2012, a fost de acord că proprietatea Krichim este a statului, iar unul dintre motive a fost acela că de la abrogarea de către Curtea Constituțională a Legii privind naționalizarea proprietăților regale în 1947, nu există consecințe juridice privind statutul acestora. După această decizie privind Krichim, toate instanțele au început în cascadă să soluționeze procese cu o astfel de motivație în favoarea statului.
În 2017, statul a dat un semnal că ezită în pretențiile sale față de proprietățile regale și că este pregătit pentru un acord. Din cauza „opiniei publice”, însă, potrivit unor surse ale Dnevnik, premierul Boiko Borisov a abandonat ideea. Ministrul justiției de atunci, Țețka Țaceva, a anunțat turnura, la o conferință de presă specială (4 decembrie 2017), când a devenit clar că, până la acel moment, costurile celor două ministere – al Dezvoltării Regionale și al Agriculturii -, care duc procesul în numele statului, se ridică la peste 2,4 milioane de leva (circa 1,2 milioane de euro)
