Şi apoi, pe seama motivulul indus, că domnia legii trebuie să se impună, oamenii încep să se bucure atunci când ziarele scriu că a fost decapitată Cosa Nostra după loviturile date clanurilor Gambino, Genovese, Lucchese, Colombo, Bonano şi arestarea naşului mafiot John Gotti. Din vechile famiglii au rămas mai mult Oscarurile primite sau nominalizările lui Robert de Niro, Al Pacino ori Joe Pesci, dar întrebarea este dacă societăţile prezentate în filme, ca fiind nesigure, erau mai liberale decât cele din momentul de faţă?

Pentru că, probabil, în prezent, cele două entităţi statul şi mafia s-au reorganizat într-una singură: statul mafiot. Ia gândiţi-vă un pic. Organizaţiile mafiote încasau taxe de protecţie din cartierele pe care le controlau. Dar nu-şi puteau permite să-şi omoare businessul, Aşa că, în perioadele dificile, relaxau fiscalitatea pentru a nu omorî găina cu ouă de aur. Pe când acum politicienii, după ce au eliminat „impozitarea“ paralelă, acţionează precum un monopol, redenumesc taxele de protecţie accize şi nu le reduc în timp de criză, din contră.

Ministrului de Interne italian, Angelino Alfano, a spus anul trecut, când era vânat Matteo Denaro – succesorul naşilor sicilieni Toto Riina şi Bernardo Provenzano -, că: „Statul câştigă, Mafia pierde“. Şi acelaşi lucru îl voiau şi oamenii obişnuiţi când se uitau la tv să vadă dacă e eliminat sindicatul crimei. Problema este însă, reiterez, dacă atunci când pierde mafia, câştigă capitalismul sau dacă, de fapt, e restrânsă neîncetat libera iniţiativă sub pleiada de impozite menite să eradicheze flagelul, cu scopul creării unui stat puternic şi autoritar, capabil să lupte cu mafia? Dar dacă tot au reuşit autorităţile să-i vină de hac mafiei, atunci poate că ar fi cazul ca DNA din România să devină o noţiune generalizată la nivelul întregii UE, fiindcă există suspiciunea că în locul mafiei au apărut statele mafiote. Politicienii greci sunt responsabili pentru o datorie publică de peste 175% din PIB, iar cei italieni au făcut una de peste 130% din PIB. Şi apropo de asta, oare de ce era mai mereu asociat Berlusconi cu statul mafiot?! Dar fiindcă tot am adus în discuţie DNA, nu de o românizare a Europei vreau să vorbesc, ci de faptul că Brexitul a vrut să le sugereze politicienilor europeni că a venit momentul să se restaureze reperele capitaliste, pieţele şi respectul faţă de proprietatea privată.

Să fim cinstiți: e profund neplăcut să fii nevoit să trăiești uitându-te în permanență peste umăr să vezi dacă nu cumva te ajunge concurența din urmă. Toți ne dorim siguranță, previzibilitate, tihnă. Toți vrem să ne simțim protejați. E omenește. Și de aceea, de fapt, nu iubim capitalismul. Nici nu trebuie să-l iubim. Trebuie doar să-l practicăm și să-l susținem. E singura formă onestă de organizare economică și singura în care omul simplu, comun, fără calități speciale, fără mare talent social și fără „intrări“ privilegiate, are o șansă de reușită.

Mai multe articole scrise de Ionuţ Bălan puteţi citi pe pe bloguluibalan.ro