august a.c. se semnau la Beijing, in prezenta conducatorilor de stat si a ministrilor, documentele care puneau baza unui nou operator – POSTelecom, a doua zi, in Bucuresti, sase companii apartinand de Ministerul Economiei si Comertului (MEC) semnau in prezenta ministrului un document pentru punerea in comun a activelor de telecomunicatii, pentru crearea unui alt operator ce se va dezvolta pe „scheletul” Teletrans si va fi lansat in 2004. Sa mai amintim si de Telecomunicatii CFR, repezentand Ministerul Transporturilor, creat anul trecut de catre CFR, dar si de existenta altor infrastructuri de telecomunicatii patronate de alte ministere. Sa asistam oare la escaladarea unei competitii interministeriale in telecomunicatiile romanesti? Cum vor evolua aceste companii pe piata liberalizata a telecomunicatiilor? Cu ce sanse?
POSTelecom beneficiaza de prezenta in structura actionariatului, si deci de expertiza operatorului China Unicom. POSTelecom beneficiaza si de finantare: au fost semnate contracte in valoare de 95 milioane USD pentru livrarea echipamentului, iar cheltuielile operationale pentru primii doi ani vor fi asigurate de China Unicom, care se va implica si in administrarea noii companii. POSTelecom mai are si avantajul unei afaceri noi care poate fi construita asa cum trebuie: tehnologie de ultima ora care inseamna investitie pe linie mai mica decat la telefonia clasica, costuri operationale mai mici etc., angajarea personalului necesar (ca numar, calificare etc.), constructia unei organizatii adaptate pietei. POSTelecom mai beneficiaza de avantajul de a fi patronata de Ministerul Comunicatiilor care, evident, are mai multa expertiza in telecomunicatii decat oricare alt minister. Este interesant de urmarit impactul pe care un produs chinezesc, 29% pentru inceput, il va avea pe o piata obisnuita cu produse vestice, dar foarte sensibila la pret. POSTelecom va intra in competitie pe o piata (locala) in recesiune in restul Europei, dar care la noi va mai creste cativa ani. Reusita va depinde, in primul rand, de rapiditatea cu care se va instala reteaua si dezvolta afacerea, dar si de pachetul de servicii oferit, calitatea si tarifele practicate. Esentiala va fi insa colaborarea dintre actionari.
Telecomunicatii CFR are avantajul unei infrastructuri deja in functiune: peste 3.500 km de fibra optica, conectand o retea digitala cu mare viteza de transmisie, dar si al unui client sigur si important: compania mama – CFR. Partile slabe deriva din prezenta statului in structura actionariatului si din apartenenta la societatea CFR. In momentul de fata, compania trece printr-un moment dificil – reducerea de personal ceruta de FMI companiilor componente ale CFR, fapt care poate afecta procesul de pregatire pentru intrarea pe piata telecomunicatiilor. Va intelege oare ministrul Miron Mitrea ca Telecomunicatii CFR necesita un tratament separat si ca „izolarea” de compania mama poate preveni transferul problemelor acesteia, care se fac simtite acum, intr-un moment total nepotrivit? Va mai intelege Domnia sa ca restructurarea, adica pregatirea pentru competitie a operatorului Telecomunicatii CFR, inseamna mai mult decat reducerea de personal? De exemplu, pregatind liberalizarea, Deutsche Telekom a concediat in 1997 circa 5.000 de angajati, dar a angajat 500 pentru departamentul comercial. Va intelege Miron Mitrea ca Telecomunicatii CFR trebuie sa angajeze personal cu experienta in telecomunicatii si competitie pentru a crea functiile necesare ale unei companii care intra pe o piata competitiva – functia comerciala, pentru a nu da decat un exemplu?
Ministerul Economiei are companie de telecomunicatii
Teletrans este beneficiarul comasarii tuturor resurselor de telecomunicatii, dar si intereselor MEC. Un alt avantaj foarte important il constituie si existenta unui grup de clienti: companiile de electricitate si gaze. Un prim dezavantaj rezulta din structura eterogena a actionariatului – companii furnizoare de electricitate si de gaz unite astazi din dorinta, legitima de altfel, a ministrului Dan Ioan Popescu. Este de presupus ca posibila privatizare a unora dintre acestea ar putea dispersa interesele acestor companii. Un alt dezavantaj este punerea in comun si operarea unor retele eterogene, construite in scopuri diferite. Integrarea activelor de telecomunicatii ale companiilor partenere intr-o retea de telecomunicatii operationala nu va fi un lucru usor.
Telecomunicatii CFR si Teletrans vor patrunde pe piata „long distance” fiind competitoare directe in momentul intrarii pe o piata in care se anunta o puternica concurenta. Deja s-au auzit voci despre existenta unui surplus de capacitate de transport in Romania si chiar despre viitoare falimente. Chiar primul-ministru Adrian Nastase a avut o interventie impotriva construirii de noi retele din fibra optica de catre STS. Liberalizarea, prin micsorarea tarifelor „long distance”, va conduce la schimbarea structurii traficului, fiind asteptata o crestere puternica a ponderii traficului „long distance”. Greu de spus daca in aceste conditii vom avea un grad suficient de ocupare a capacitatii de transport din Romania. Chiar si in aceste conditii, viata pe piata „long distance” nu va fi usoara, fiind de asteptat surprize. Iar pentru evitarea acestora, privatizarea, prin atragerea cat mai repede a unor parteneri strategici sau fonduri de investitii, este absolut necesara. Un rol important il va avea rapiditatea cu care ministrii de resort vor actiona. Evolutia catre un furnizor total de servicii (local si long distance, date si voce etc.) folosind tehnologii care presupun costuri mici ar fi o alta solutie de reducere a riscului, care insa poate presupune parteneriate cu alti competitori.
Ministerul Comunicatiilor si Ministerul Economiei si Comertului au facut „miscari” care se doresc a avea un impact puternic in viitor. Cine urmeaza? Ministerul Transporturilor?! Posibil! Numai dupa ce rezolva tema data de FMI si cade la pace cu sindicatele.
Telecomunicatii CFR si Teletrans nu au experienta in telecomunicatii si competitie, ambele administrand infrastructuri de telecomunicatii pe baza carora ofera anumite servicii unui grup inchis de utilizatori – companiile mama.
– Restructurarea acestor companii, transformarea administrarii unor infrastructuri de telecomunicatii in afacere, va fi un proces complex a carui finalitate va insemna crearea de noi organizatii capabile sa se adreseze noilor utilizatori (public) pe o piata libera.
– Aceasta va insemna o structura adaptata pietei, o noua cultura si, nu in ultimul rand, angajarea de personal cu experienta in telecomunicatii si in competitie, capabil sa implementeze noua cultura. Ambele sunt companii de stat avand buget aprobat si asigurat de stat, nefiind expuse deci mecanismelor pietei.
– La ambele companii finantarea dezvoltarii a fost asigurata tot de stat, influentand decisiv dezvoltarea.
– Exista deci un cordon ombilical, care franeaza evolutia si intrarea in competitie a respectivelor companii. Taierea acestui cordon ombilical, de exemplu, privatizare prin atragerea unui partener strategic va accelera evolutia acestor companii.
– Un partener strategic va aduce pe langa expertiza specifica industriei, capatata pe piete liberalizate, accesul la finantele internationale. Prezenta fondurilor de investitii in structura actionariatului va fi o garantie a cresterii valorii companiei pe termen mediu, actionand precum anticorpii intr-un organism, foarte importante pentru un nou-intrat pe o piata competitiva.
