Firmele noastre plătesc printre cele mai mari impozite din Europa pentru imobilele deţinute, iar portiţele din legislaţia altor ţări europene lipsesc la noi aproape cu desăvårşire. Majoritatea experţilor cred că este necesară reformarea taxelor pentru imobilele companiilor.
„Impozitul pe care firma mea îl plăteşte anual pentru imobilul pe care îl deţinem ne-a creat uneori probleme în dezvoltare, dar de ceva timp s-a stabilizat şi măcar ştim cåt e de plată, ca să bugetăm afacerea ca atare“, spune Constantin Enache, administratorul unei firme de distribuţie din Ploieşti. Impozitul pe clădiri plătit de companiile autohtone se calculează, potrivit Codului fiscal, pe baza unui procent cuprins între 0,5% şi 1,5% din valoarea contabilă a acestora. Evident că, în cele mai multe cazuri, autorităţile locale impun valoarea maximă de 1,5%.
Calculat la preţul de vånzare al unui imobil situat în general între 1.500 de euro şi 2.000 de euro/mp, impozitul poate fi de 15-30 euro/ mp/an, faţă de cinci euro în majoritatea ţărilor central şi est-europene.
Codul fiscal permite acordarea de reduceri de 0,25% pånă la 1,5% a impozitului pe clădiri, în condiţii ce pot deveni generatoare de corupţie şi abuzuri, din cauza ambiguităţii reglementărilor. Singurele entităţi economice care pot beneficia de reduceri cu 50% a impozitului anual datorat pentru imobilele deţinute sunt cele care fac dovada că maximum cinci luni pe an au desfăşurat exclusiv servicii turistice în acel imobil, şi, de asemenea, cooperaţiile de consum şi meşteşugăreşti, dar numai în primii cinci ani de la data achiziţionării clădirii. O altă concesie ar fi aceea legată de planurile de dezvoltare regională. „Codul fiscal precizează că, începånd cu anul 2008, consiliile locale pot acorda scutire la plata impozitului pe clădiri şi terenuri în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat, avånd ca obiectiv dezvoltarea regională“, spune Emilia Dragu, partener în cadrul companiei de consultanţă fiscală Taxhouse. „Acordarea facilităţii fiscale trebuie să aibă în vedere un tratament nediscriminatoriu, criteriul principal de acordare a facilităţii fiind acela al valorii investiţiei“, continuă aceasta.
Impozitul mare afectează clădirile noi
Nivelul de impunere afectează în general proprietarii clădirilor noi, care, după cum e şi normal, au o valoare superioară celei a imobilelor vechi. Mai mult, în majoritatea ţărilor europene, calculul acestor impozite se face pe criteriul suprafeţei, şi nu pe baza valorii contabile, care presupune reevaluarea imobilelor firmei la trei ani (deci alte cheltuieli pentru companii), în cazul unei evaluări mai vechi impozitul mărindu-se la procente cuprinse, conform Codului fiscal, între 5% şi 10%.
Un aspect asupra căruia majoritatea experţilor cade de acord este necesitatea reformării taxelor locale, în vederea susţinerii investitorilor. În primul rånd, impozitul nu ar trebui să se calculeze pe baza valorii contabile a clădirii, ci ca o cotă aferentă fiecărui metru pătrat de suprafaţă. „La această oră, există o serie de propuneri de modificare a Codului fiscal cu privire la impozitul pe clădiri, care însă nu vor intra în vigoare din ianuarie 2009. Una dintre modificările propuse constă în considerarea valorii de piaţă a clădirilor în scopul impozitării“, afirmă Emilia Dragu. În plus, experţii susţin reducerea nivelului taxelor locale pe clădiri, pentru a se apropia de acela din restul ţărilor din Europa Centrală şi de Est.
Amortizarea imobilului micşorează impozitul
Pentru a diminua impozitele plătite anual pentru imobilele deţinute, companiile occidentale apelează la o procedură denumită segregarea costurilor, care poate reduce plăţile cu pånă la 40%. „Practic, se împarte valoarea clădirii în bunuri mobile, cum ar fi uşile, sistemele de ventilaţie, centrala termică, instalaţiile sanitare, şi structura imobilă. Impozitul se plăteşte numai pe aceasta din urmă“, spune Dan Ionaşcu, directorul departamentului de evaluare al companiei de consultanţă Cushman & Wakefield Activ Consulting. Acest algoritm, care, atenţie, este legal, este inclus în codurile fiscale ale multor ţări occidentale şi se practică de ani buni, nu este prevăzut şi în Codul fiscal din Romånia. În condiţiile reglementărilor actuale din Romånia, firmele autohtone trebuie să aştepte amortizarea completă a clădirii pentru a spera la bunăvoinţa autorităţilor locale în a obţine o reducere a impozitului cu 15%.
«Segregarea costurilor înseamnă împărţirea valorii clădirii în bunuri mobile şi structură imobilă. Impozitul se plăteşte numai pe aceasta din urmă.»
Dan Ionaşcu, Cushman & Wakefield Activ Consulting
1,5% este procentul maxim de impozitare a clădirilor aparţinånd persoanelor juridice, adoptat de majoritatea autorităţilor locale
