Șerban Teodorescu și-a înființat în 2008 o firmă de peisagistică. Miza pe boomul imobiliar din suburbiile Capitalei, dar criza nu l-a ajutat deloc. Nu-și închipuia însă, pe vremea când își planifica afacerea, că și statul îi va pune bețe în roate. „Firma e mică, am doar trei angajați, muncitori. Așa că eu mă ocup de toate, de la negocierea cu clienții la supravegherea lucrărilor și de la contabilitate la formalități. Iarna mai merge, că nu avem aproape deloc de lucru, dar din primăvară până-n toamnă e frustrant să pierzi cam o zi pe săptămână cu birocrația“, se plânge el. „Cozi la administrația financiară, cozi la casa de sănătate, cozi la pensii. Hârțoage peste hârțoage, la șomaj, la inspecția muncii, la bancă. Iar când zici că se termină îți dai seama că mai e ceva de completat, mai e o declarație de depus, mai e un formular de ștampilat“, povestește întreprinzătorul.
De altfel, potrivit studiului Paying Taxes, realizat de Banca Mondială și PwC, România este pe un nedorit loc doi în lume în ceea ce privește numărul de proceduri birocratice pe care trebuie să le efectueze o firmă într-un an: nu mai puțin de 113, însumând 222 de ore. Doar Ucraina ne depășește, cu 135 de proceduri ori plăți, în timp ce în Uniunea Europeană nivelul maxim este atins în Slovacia și Polonia (cu 31, respectiv 29 de formalități pe an).
Pentru fiecare oră lucrată de un salariat, angajatorii români plăteau în total, la sfârșitul anului trecut, 15 lei. Înseamnă că numai costurile anuale cu forța de muncă angrenată în relația cu autoritățile statului sunt de peste 3.300 de lei pentru fiecare firmă. Se adaugă cheltuieli adiacente, cum ar fi transportul spre și de la instituția publică (poate fi luată în calcul o medie modică de 10 lei pentru fiecare plată, adică peste 2.200 de lei în total). Iar cum la sfârșitul lui 2010 existau în România 632.000 de companii active, rezultă că suma cheltuită de acestea din cauza birocrației este colosală: circa 3,5 miliarde de lei în fiecare an.
Cum stau lucrurile în cazul unei persoane fizice autorizate? Aceasta are de făcut, anual, circa 30 de plăți (28 dacă nu este plătitoare de TVA, 34 dacă este) și, presupunând că pregătirea formularelor, drumul până și de la instituția respectivă și timpul efectiv de așteptare la ghișeu cumulează, în medie, două ore pe plată, rezultă că liber-profesioniștii pierd anual cam 60 de ore pentru chestiuni birocratice. Evaluând la 15 lei venitul net pe care l-ar obține aceștia, în medie, pe oră (deși, cel mai probabil, suma reală este mai mare) și la 10 lei costul transportului pentru fiecare plată, înseamnă că fiecare PFA pierde, în 12 luni, 1.200 de lei din cauza procedurilor oficiale. Potrivit Registrului Comerțului, existau, la 31 decembrie 2010, 256.000 de PFA active în România. Înseamnă că ele au costuri anuale de peste 300 de milioane de lei din cauza birocrației.
Obiceiuri greu de schimbat
Românii care nu sunt implicați în lumea afacerilor au, din fericire, mult mai puține ocazii să se ciocnească cu birocrația. Plata impozitelor pe proprietate (de maximum patru ori pe an, deși în cazul celor mai norocoși, care dețin mai multe imobile în localități diferite, lucrurile se complică) este principalul motiv pentru care trebuie să te deplasezi până la ghișeu. La asta se adaugă, însă, circa trei milioane de amenzi de circulație, sute de mii de diverse adeverințe sau declarații (la asigurările de sănătate, la primărie, la administrația financiară) sau reînnoiri ori preschimbări de documente. Nu este nicio exagerare să estimăm că oamenii de rând pierd, anual, zeci de milioane de ore pentru astfel de formalități. Costurile bănești sunt, în cazul lor, mai greu de evaluat decât în cel al firmelor sau companiilor, dar ajung, desigur, la zeci, dacă nu sute de milioane de lei anual.
Lucrurile ar sta, desigur, altfel dacă nu ar fi nevoie de prezența fizică ori de câte ori vrei să plătești ceva la stat, să depui o declarație sau să obții un document. Problema este că în destule situații asta este posibil, dar oamenii nu apelează la facilitățile oferite. La mijlocul lui ianuarie, de pildă, din cauza unei defecțiuni la sistemul informatic, casele de asigurări de sănătate nu au funcționat câteva zile. După ce problemele au fost rezolvate, toți cei amânați s-au înghesuit la cozi interminabile, fără să ia în seamă modul în care ar putea evita să-și piardă timpul și nervii. „Am explicat în repetate rânduri că actele se pot trimite şi prin poştă sau prin e-mail“, declara, la acea vreme, Cristina Călinoiu, purtător de cuvânt al Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București. Fără prea mare succes.
Și nu este singurul caz în care românii preferă să-și dea coate în fața ghișeelor: numai 23.000 de firme din cele peste 600.000 existente își depuseseră, în noiembrie 2010, declarațiile către ANAF folosind recent lansatul sistem online. Asta deși procedura obținerii unui certificat digital necesar accesării aplicației nu este complicată, iar costurile sunt modeste (56 de euro plus TVA, pentru emitere, plus 30 de euro plus TVA pe an), având în vedere că respectivul certificat poate fi folosit pentru mai multe companii. „Depunerea online a declarațiilor fiscale reprezintă un pas important în modernizarea ANAF. Îi încurajăm pe toți agenții economici să utilizeze această metodă“, spunea Sorin Blejnar, președintele Fiscului.
Progrese pe hârtie, să vedem practica
Și la nivel local lucrurile s-au schimbat: în 20 de orașe din România există deja introdus sistemul online de plată a taxelor și impozitelor locale și, în unele cazuri, și a amenzilor. Cu toate acestea, numai 9.260 de români au apelat la această soluție în 2010, suma achitată de ei fiind de aproape trei milioane de lei. Dar autoritățile promit că în câteva zile va deveni funcțional ghișeul.ro, un portal care va permite, treptat, plata taxelor locale sau a amenzilor pentru toate localitățile din țară. La început, însă, doar cinci primării vor fi accesibile în acest mod.
„Anumite progrese există, introducerea declarației unice numărul 112 sau încercarea de soluționare mai rapidă a rambursărilor de TVA sunt două exemple, însă ele sunt insuficiente“, spune Raluca Bontaș, Senior Manager la Deloitte Tax. Ea crede că cel mai mare impact asupra birocrației îl au „legile și regulamentele, normele și instrucțiunile care, din păcate, se modifică, apar, dispar și învie cu o frecvență periculoasă“. Asta în timp ce, de fapt, este nevoie de „stabilitate și predictibilitate, de articularea și urmărirea pe termen lung a unei politici fiscale“. În plus, consideră Raluca Bontaș, sunt necesare proceduri unitare, investiții în tehnologie, pentru declarare și plată online pentru toate categoriile de contribuabili și pentru toate tipurile de venituri, dar și organizarea unor adevărate centre de asistență a contribuabililor.
Peter de Ruiter, liderul Departamen-tului de Consultanță Fiscală și Juridică al PwC România, dezvăluie că ultimele măsuri introduse la sfârșitul lui 2010 (existenţa unei declaraţii unice pentru contribuţiile sociale și impozitul pe profit şi introducerea unui sistem de depunere online și a unui sistem de plată on-line a taxelor) vor îmbunătăţi semnificativ poziția României în clasamentul mondial. Într-o simulare efectuată pe datele globale de la nivelul lui 2009, țara noastră ar fi urcat de pe locul 151 pe poziția 59 din 183 de economii studiate. De Ruiter precizează, însă, că așteaptă să vadă cum vor fi implementate efectiv şi cum vor funcţiona în practică aceste măsuri. „Susţinem iniţiativele, dar vom evalua şi succesul implementării lor. Poziţia pe care se află România în clasamentul Paying Taxes nu se bazează numai pe existenţa unor legi şi regulamente, ci şi pe aplicarea lor în practică şi pe îmbunătăţirea concretă a uşurinţei plăţii impozitelor pentru contribuabilul de rând“, explică el.
222 de ore pierdea, în medie, în 2009, o companie românească pentru efectuarea celor 113 proceduri birocratice la care o obligă legea 
Susţinem iniţiativele de simplificare a birocrației, dar așteptăm să vedem cum vor fi implementate efectiv și cum vor funcţiona în practică aceste măsuri.
Peter de Ruiter, partener, PwC România