Statul la cozi nu e de azi sau de ieri. Are rădăcini adânci în anii comunismului sau chiar și înaintea lui. Fără doar și poate statul la cozi poate fi catalogat sport național la români, indiferent că vorbim de plata facturilor, de eliberarea unor acte, de taxa de pod de la Fetești sau de promoțiile din magazine.
Da, se stă la coadă pentru orice. Și acum, la atâția ani de la căderea comunismului, acest comportament nu a fost uitat. Avem instrumente prin care poate fi evitat, doar că nu se dorește. Să luăm ca exemplu cea mai banală taxă – cea de la podul Fetești de pe Autostrada Soarelui. Nu știum cum se face că românii tot la gheretă stau să plătească, chiar dacă există variante de plată în doi timpi și trei mișcări. Că unele mai dau rateuri, am înțeles, dar prefer să o achit prin SMS sau benzinărie decât la barieră. Timpul este prețios, mai ales acum când parcă fuge și avem impresia că nu ne mai ajunge o întreagă zi pentru a rezolva toate problemele. Totul ține de cum ne gestionăm timpul și cât de eficienți suntem. Și uite că am ajuns la cuvântul mult preferat – eficientizare. Cât de eficient este sectorul de stat atunci când avem de rezolvat o problemă. Ați simțit vreo îmbunătățire în ultimii ani? Eu, unul, da. Și nu am avut parte de vreun tratament preferențial precum Călin Popescu Tăriceanu, cred că vă amintiți povestea, ci pur și simplu am apelat la sistemul on-line pus la dispoziția publicului pentru eliberarea permisului auto. La ora programată m-am prezentat la ghișeu și în câteva minute am rezolvat. La celelalte ghișee cozile erau interminabile, doar că procedura era puțin mai rapidă. La pașapoarte nu mai zic, parcă toți românii vor să-și petreacă în această vară concediu în străinătate.
Am stat la coadă la parcare la DRPCIV mai mult decât am stat la ghișeu. Pare incredibil, dar o așa instituție precum cea din Pipera este neîncăpătoare pentru miile de oameni care îi calcă zilnic pragul. Locurile de parcare de aici sunt limitate, iar o parte sunt rezervate pentru “gradați”. Deși instituția a fost construită de doar câțiva ani, cei care au proiectat-o au rămas tot cu gândul în comunism, perioadă în care mașinile puteau fi numerate pe degete. Pe atunci miile de angajați din fostele fabrici comuniste foloseau transportul în comun. Acum, acesta este sub orice fel de critică. O imagine a perioadei comuniste și cum s-a ales praful de fabricile mastodont de pe vremea lui Ceaușescu vă invit să citiți în paginile următoare. Într-un final poate observă și dna Firea cozile de pe șoselele Capitalei și ia măsuri concrete și bune, nu doar plantarea de morcovi pentru benzi unice, că azi-mâine începe noul an școlar.