Dispariţia impozitului de 3% pentru microîntreprinderi a aprins controverse juridice, deşi Finanţele susţin că legea e clară. Ce spun avocaţii despre efectele schimbării modului de impozitare?

Decizia Ministerului de Fi­nan­ţe de a elimina impozi­tul preferenţial de 3% pe venituri în cazul micilor afaceri era oarecum previzbilă încă din 2006, când în Codul fiscal au fost precizate cotele de impunere doar pentru următorii trei ani. Numai că nici atunci, şi nici acum, Finanţele nu au stabilit în lege că titlul referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor va fi abrogat după această perioadă de „graţie“.

Ministerul a lăsat intenţionat reglementarea în ceaţă pentru a putea decide ulterior, în funcţie de încasările bugetare, dar şi de o eventuală reacţie a Comisiei Europene, dacă va menţine sau nu regimul excepţional.

La momentul aderării, Ministerul de Finanţe a fost avertizat de Comisia Europeană că acest mod de impozitare ar putea încălca directivele europene referitoare la ajutorul de stat, întrucât favorizează o anumită categorie de companii. Din aceste motive, instituţia a amânat până în ultima clipă decizia privind microîntreprinderile. Mai mult, a dat mari speranţe micilor întreprinzători – după un comunicat dat publicităţii în toamna anului trecut – că impozitul de 3% va fi păstrat în 2010. Verdictul ministerului a venit abia în ianuarie 2010, cu doar câteva zile înainte de termenul până la care firmele erau obligate să depună declaraţia de menţiuni pentru trecerea la plata impozitului pe profit.

Amânare cu premeditare

Anunţul a fost sec: impozitul de 3% nu mai există, iar trecerea la impozitarea pe profit se face automat, fără să mai fie necesară depunerea vreunei declaraţii. Atât amânarea clarificării situaţiei microîntreprinderilor, cât şi modul în care a fost rezolvată – printr-un comunicat – a creat haos pe piaţă şi controverse juridice.

Întrebaţi dacă un simplu anunţ este suficient, avocaţii au păreri împărţite. „Începând cu 2010, le­giuitorul avea două opţiuni: fie reglemen­tarea cotei aplicabile în 2010, fie abrogarea Titlului IV – Impozitul pe veniturile microîtreprinderilor. Plecând de la forma actuală a textului de lege şi având în vedere normele de tehnică legislativă, putem spune că, în cazul de faţă, s-a ales varianta nefericită a abrogării implicite a Titlului IV. Nefericită, pentru că, dacă s-ar fi ţinut cont de principiile fiscalităţii, dar şi de faptul că normele de drept material fiscal sunt de strictă interpretare şi aplicare, intenţia legiuitorului ar fi fost exprimată în mod expres“, explică Roxana Arghiroiu, avocat partener, Boştină şi Asociaţii.

Păreri împărţite

În achimb, Georgiana Singurel, avocat, Reff şi Asociatii, firmă afiliată Deloitte, consideră că nu este nevoie de o reglementare care să precizeze explicit că s-a renunţat la acest model de taxare. „Interpretarea juridică este clară în acest sens: norma anterioară instituia un regim temporar pe trei ani, iar prevederile ei nu pot fi extinse. Astfel, începând cu 2010, regimul dero­gatoriu a încetat, re­venindu-se la regimul general, adică impozitul pe profit de 16%“, afirmă aceasta.

Atâta timp cât şi specialiştii în drept fiscal interpretează diferit Codul fiscal din cauza formulării eliptice şi neclare a textului, era de aşteptat ca Ministerul de Finanţe să aibă o poziţie publică lipsită de echivoc cu mult înainte de începutul anului 2010. Trataţi cu indiferenţă de autorităţi, proprietarii de mici afaceri nu au ştiut ce planuri ar trebui să-şi facă pentru 2010.

Ministerul de Finanţe a ales varianta nefericită a abrogării implicite a Titlului IV referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
Roxana Arghiroiu, avocat Boştină şi Asociaţii