Concret, un român care vrea să construiască legal o casă cu etaj are nevoie, pe lângă muncitori, de următorii specialişti: proiectant arhitectură, proiectant structură, proiectant instalaţii, verificatori de proiecte pe cele trei domenii, uneori expert tehnic, auditor energetic, apoi, în execuţie, diriginte de şantier, responsabil tehnic cu execuţia, şef de şantier, responsabil cu controlul calităţii şi, peste toţi, un inspector de la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC). În plus, mai sunt ceruţi responsabili cu protecţia muncii şi responsabili cu prevenirea şi stingerea incendiilor.

„În domeniul construcţiilor civile, de la o casă cu parter şi etaj şi până la un bloc de locuinţe, este necesară contribuţia acestor specialişti. Legal nu se poate construi fără aceşti factori implicaţi“, spune Cezar Petre, preşedintele Colegiului Tehnic al Diriginţilor de Şantier.

Implicarea acestor specialişti în procesul de execuţie şi de recepţie a lucrărilor de construcţie este cerută, în principal, de legea 10 privind calitatea în construcţii şi legea 50 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. De atestările profesionale se ocupă, cu precădere, două instituţii ale statului: Ministerul Dezvoltăţii, care certifică verificatorii de proiecte, experţii tehnici şi auditorii energetici, şi ISC, care se ocupă de diriginţii de şantier şi resonsabilii tehnici cu execuţia. Proiectanţii pot profesa doar pe baza unei diplome de inginer.

„În ultimii trei ani am cerut constituirea unei entităţi în cadrul unui minister care să gestioneze responsabil reglementările tehnice din sectorul construcţiilor. Departamentul care funcţionează acum în Ministerul Dezvoltării, cu o mână de oameni, este insuficient. Nu are capacitatea să răspundă problemelor şi observăm, în ultimii ani, apariţia unei suprareglementări tehnice pe sectorul construcţiilor. Mă refer la avizarea anumitor specialişti. De multe ori aceste reglementări nu pot fi respectate în mod obiectiv“, a declarat Laurenţiu Plosceanu, preşedinte Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii.

În afara legii

 

Registrele ISC evidenţiază imposibilitatea respectării legii. În România există 81 de responsabili tehnici cu execuţia instalaţiilor electrice autorizaţi. Mai clar, în 20 judeţe nu există niciun astfel de specialist, în alte nouă există câte unu, în timp ce în Bucureşti sunt grupaţi o treime dintre ei.

Numărul responsabililor cu instalaţiile termice, sanitare şi de ventilaţie/climatizare este şi mai mic, respectiv 68 de persoane, dintre care un sfert în Bucureşti. Şi în cazul acestei specialităţi, jumătate din judeţele ţării sunt neacoperite, iar în opt dintre ele este câte o singură persoană autorizată. Aceşti specialişti ar trebui să verifice anual zeci de mii de şantiere la nivel naţional.

Lucrurile nu stau mai bine nici în cazul disciplinelor care, în aparenţă, au suficienţi oameni pregătiţi. În evidenţele ISC figurează 14.788 de diriginţi de şantier autorizaţi, însă şeful reprezentanţei lor profesionale spune că doar aproximativ 1.700 practică efectiv această meserie.

„Acum se construieşte ilegal sau la limita legii. În ultima perioadă, se respectă o parte din procedură, iar restul se omite. Adică nu sunt implicaţi în proces toţi specialiştii. Este rău acest lucru“, constată Cezar Petre.

Siguranţa cetăţenilor depinde de implicarea acestor specialişti în procesul de construcţie. Astăzi, Petre spune că, în cazul unei probleme, vina se aruncă de la un specialist la altul. Lipsa lor poate duce chiar şi la morţi, cum a fost în cazul porţii de intrare în Timişoara, care s-a prăbuşit peste un şofer. În cazul acestei lucrări din bani publici, inspectorii ISC au constatat lipsa cărţii tehnice, lipsa urmăririi curente în exploatare, lipsa proiectului verificat pentru ultimele lucrări de intervenţie, lipsa dirigintelui de şantier, lipsa avizelor şi acordurilor, inclusiv al ISC, lipsa verificării execuţiei pe faze, nerespectarea măsurilor din expertiza tehnică şi recepţionarea lucrărilor cu încălcarea prevederilor legale.

O soluţie propusă de Cezar Petre este simplificarea procedurilor de avizare, cel puţin în cazul construcţiilor de importanţă redusă, unde un singur inginer poate fi responsabil cu verificarera întregului proiect, după modelul altor state europene.

 

Amenzile curg

În ciuda numărului insuficient de inspectori, ISC dă amenzi tocmai pentru lipsa acestor specialişti. Recent, proprietarul unei patiserii din judeţul Arad a fost amendat pentru că nu a asigurat verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginţi de şantier autorizaţi, iar constructorul a executat lucrări fără a asigura nivelul de calitate corespunzator cerinţelor, fără responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi. În această situaţie, ISC a dispus expertizarea lucrărilor executate de către un expert tehnic atestat, dar ce se întâmplă în alte mii de cazuri la care inspectorii nu ajung?

Totuşi, activitatea ISC s-a schimbat vizibil în ultimii şapte ani. Inspectoratul de Stat în Construcţii a aplicat amenzi de circa 12,8 milioane de lei în 2017, valoare cu 34% mai mare comparativ cu sancţiunile acordate în 2016. Acesta este, de departe, cel mai ridicat nivel din 2010 încoace.

Anul trecut, ISC a efectuat aproximativ 80.000 de controle în domeniile sale de competenţă, în urma cărora au fost constatate peste 17.800 de nereguli pentru care au fost dispuse circa 17.100 măsuri şi s-au aplicat 1.790 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 12,8 mil. lei, care s-au constituit venituri la bugetul de stat.

Rapoartele de activitate ale instituţiei arată că a fost dispusă oprirea lucrărilor de construcţie în cazul a 417 obiective controlate în 2017, iar în 41 de cazuri au fost sesizate organele de urmărire penală, pentru fapte care constituie infracţiuni.

 

Firme certificate

O altă soluţie, care se impune prin lege, este certificarea firmelor de construcţii. Totuşi, guvernul a amânat până în 25 august 2019 obligativitatea certificării tuturor constructorilor, proiectanţilor şi consultanţilor din construcţii, după ce a realizat că încă nu există instituţia care să emită aceste documente. Legea obliga peste 87.000 de firme din domeniu să obţină până 28 februarie 2018 un certificat  de competenţă, fără de care nu mai pot funcţiona pe piaţă.

Guvernul spune că lucrează la dezvoltarea unui Registru Naţional al Certificărilor în Construcţii, care va deveni funcţional în următoarele 12 luni. Acest registru ar trebui să emită constructorilor, proiectanţilor şi consultanţilor în construcţii nişte certificate ce vor ţine cont, printre altele, de legalitatea funcţionării firmelor, solvabilitatea acestora, dar şi dacă şi-au achitat taxele şi impozitele la stat.

Motivul introducerii acestui certificat este acela de a adjudeca lucrări de construcţii către cele mai competente firme din domeniu, lucru care ar trebui să ducă la o simplificare a accesului constructorilor la participarea la licitaţii.

Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii priveşte cu scepticism capacitatea guvernului de a crea într-un an un sistem de certificare tehnico-profesională. „Astăzi, când ar fi trebuit ca operatorii din domeniu să aibă deja un sistem de certificare funcţional, observăm că la nivel ministerial există mai multe viziuni şi puncte de vedere, iar faza de consultare publică lasă la o parte propunerile organizaţiilor de profil, care cunosc piaţa şi realităţile şantierelor altfel decât de la fereastra ministerului“, consideră Irina Forgo, director de programe în cadrul federaţiei patronale.

În contextul în care construcţia unei case în România are parte de aceeaşi birocraţie ca realizarea unei autostrăzi, specialiştii se întreabă, retoric, de ce ar mai ridica locuinţe. Totuşi, în prezent, peste 14.000 de locuinţe sunt în diverse stadii de dezoltare numai în Bucureşti şi împrejurimi, aceasta fiind cea mai mare valoare înregistrată în istoria modernă a pieţei rezidenţiale locale, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară Coldwell Banker România. Pe lângă legalitatea lor, se pune problema calităţii şi siguranţei acestor construcţii.