Conceptul de autonomie universitara presupune libertatea fiecarui senat de a decide ce este mai bine pentru studentii sai, respectand cadrul legal existent. In momentul de fata, doua legi reglementeaza sistemul de invatamant romanesc. Practic, mai mult il zapacesc, din cauza formularii, ce lasa de dorit in unele locuri si poate fi interpretata diferit. Legea nr. 151/1999, emisa pentru modificarea Legii nr. 84/1995, Legea invatamantului, risca sa bage in ceata senatele universitare. Printre altel
Conceptul de autonomie universitara presupune libertatea fiecarui senat de a decide ce este mai bine pentru studentii sai, respectand cadrul legal existent. In momentul de fata, doua
legi reglementeaza sistemul de invatamant romanesc. Practic, mai mult il zapacesc, din cauza formularii, ce lasa de dorit in unele locuri si poate fi interpretata diferit.
Legea nr. 151/1999, emisa pentru modificarea Legii nr. 84/1995, Legea invatamantului, risca sa bage in ceata senatele universitare. Printre altele, stipuleaza dreptul universitatilor si obligatia studentilor de a percepe si, respectiv, de a plati o anumita taxa pentru repetentie. Asta inseamna, de fapt, articolul 23 din Legea nr. 151/ 1999, care spune ca „in invatamantul superior de stat, gratuit, se percep taxe pentru depasirea duratei legale de scolarizare”. Aceasta este de trei ani, in cazul colegiilor si de 4-6 ani pentru studiile de lunga durata. In traducere libera, statul nu mai are bani pentru studentii repetenti. Cu toate ca aceasta sintagma nu mai exista in vocabularul universitar de la introducerea sistemului de credite transferabile de la un an la altul. Cuantumul taxei urmeaza a fi stabilit de catre senatele universitare. Tot ele au puterea de a hotari daca Legea nr. 151/1999 intra in vigoare din acest an universitar sau din 2000-2001.
Senatele universitare
nu stiu ce sa faca
Majoritatea universitatilor din tara nu au decis inca nici cat de mare va fi taxa si nici de cand va fi perceputa. „Normal ar fi ca legea sa fie aplicata de la anul, deoarece studentul trebuie sa stie de la inceputul anului scolar ce il asteapta”, afirma dl Iacobescu, secretar-sef la rectoratul Universitatii Politehnice Bucuresti. Aici inca nu s-a hotarat daca studentul repetent va plati o taxa si la cat se va ridica ea, dar, cu siguranta, taxa nu va fi introdusa in acest an universitar, senatul urmand sa se intruneasca luna viitoare pentru a lua o decizie in acest sens. In aceeasi situatie se gaseste si Facultatea de Medicina si Farmacie Carol Davila (UMF) Bucuresti. Ana Bontea, consilier la Oficiul Juridic al UMF, este de parere ca pentru medicinisti, taxa va fi introdusa incepand cu anul viitor. Nu de alta, dar la un control al Curtii de Conturi sau al Ministerului Educatiei Nationale (MEN), banii cheltuiti cu repetentii vor fi imputati UMF.
Si la Universitatea Bucuresti va exista o taxa care se va percepe din anul universitar 2000-2001. Cuantumul ei este de 400 USD, la cursul zilei, dupa cum afirma Maria Pruna, secretar-sef la rectoratul Universitatii.
La polul opus se situeaza Academia de Studii Economice (ASE) din Capitala. Senatul ASE s-a grabit sa profite de modificarea legii si sa introduca din acest an o taxa de 5 milioane lei, care se poate plati in doua transe, la inceputul celor doua semestre. Din nefericire pentru studentii care din diverse motive au repetat deja un an pana acum, ei vor trebui sa achite taxa mentionata mai sus. Practic, legea este aplicata retroactiv, cu toate ca nu exista un articol care sa stipuleze acest lucru. „Din punct de vedere strict juridic, Legea nr. 151/ 1999 poate fi interpretata si asa, pentru ca nu se spune clar in ce mod si de cand intra in vigoare prevederea respectiva”, ne-a declarat Ana Bontea, consilier la Oficiul Juridic al UMF Bucuresti. Asa ca, in lipsa unui cadru legal limpede pentru toata lumea, in conditiile in care costurile pe student se ridica la opt milioane de lei pe an, ASE incearca sa scoata bani de unde se poate. „Oricum, situatia fiecarui student in parte va fi analizata in Senat si, daca e cazul, taxa poate fi esalonata”, ne-a declarat secretarul-sef al rectoratului ASE, dl Stefan Preda. Motivatia introducerii acestei taxe, atat de rapid, o reprezinta faptul ca era deja mentionata in Legea nr. 84/1995, la articolul 58: „Invatamantul universitar de stat este gratuit pe durata prevazuta la art. 62 alin. 1 sau la art. 67, alin.1” (articolele respective se refera la invatamantul de scurta si lunga durata). Cu alte cuvinte, studentii repetenti trebuiau sa se astepte la aparitia unei taxe.
Deci, toti studentii din ASE care au inceput acest an universitar si depasesc cei patru ani gratuiti, vor fi nevoiti sa-si usureze buzunarele cu cate 5 milioane de lei.
Finantare de la stat ba, taxa da
Ce spune MEN? Ca interpretarea corecta a legii este urmatoarea: „Toti studentii care depasesc durata gratuita prin lege a studiilor trebuie sa plateasca aceasta taxa. Ramane la latitudinea senatelor universitare sa decida daca de anul acesta sau de la anul. Oricum, ea era prevazuta si in Legea nr. 84/1995, deci studentii stiau. In ceea ce priveste cuantumul taxei, noi nu am stabilit o suma minima sau una maxima, dar poate ca o vom face”, afirma Constantin Bratianu, director Invatamant Superior din MEN.
Universitatea Babes Bolyai din Cluj-Napoca a ales calea de mijloc. Mergand pe principiul ca un examen luat ramane luat, studentii vor plati taxe numai pentru disciplinele nepromovate. „Taxa se calculeaza de la caz la caz, in functie de tariful pe ora didactica”, precizeaza dl Nicolae Paina, prorectorul universitatii. Sistemul este bine pus la punct. Sa presupunem ca studentul are intr-o saptamana doua ore de curs – ceea ce inseamna trei ore didactice – si tot atatea de seminar. Numarul de ore, adica cinci, se inmulteste cu numarul de saptamani din semestru, adica 14. Cifra rezultata, 70, se inmulteste cu tariful pe ora. La randul sau, tariful pe ora se stabileste in functie de: taxa platita anual de studentii care nu beneficiaza de locuri la stat (6 milioane lei), numarul total de ore conventionale pe saptamana (24) si gradul celui care preda (lector, conferentiar, profesor etc).
Ce poate face studentul? Daca este silitor, parcurge materia din doi ani intr-un singur an universitar. Daca nu, are doua variante: ori face rost de bani pentru taxa, ori renunta la facultate.