Anularea ordonantei privind obligativitatea repatrierii are doua motivatii. Pe de o parte, se urmareste relansarea exportului prin intrarea pe pietele din lumea a treia, iar pe de alta parte, alinierea la legislatia Uniunii Europene. „Fara aceasta abrogare nu puteau fi inchise capitolele intai si patru din dosarul de negociere pentru aderare. Un alt argument al nostru a fost relansarea exporturilor. Cat a functionat respectiva ordonanta, am pierdut pietele lumii a treia, intrucat in aceste zone se obisnuieste ca plata sa se efectueze dupa vanzarea produsului, iar cum termenele impuse erau scurte, nu puteam indeplini aceste solicitari ale partenerilor. Totodata, suntem convinsi ca volumul exporturilor in tarile occidentale va creste, pentru ca putem accepta conditii de plata mai flexibile”, spune Mihai Ionescu, secretar General Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania (ANEIR). Concret, in actualele conditii exportatorul nu trebuie sa mai faca diferente intre facturile pentru export si cele pentru contracte interne. La fel ca si in Uniunea Europeana, este interesul agentului economic sa-si incaseze facturile, nu trebuie sa mai intervina statul pentru ca, in cazul neincasarii, de pierdut pierde respectiva firma deoarece plateste impozite ca si cand ar fi incasat contravaloarea marfurilor. „Este un cadru legislativ creat pentru agentii economici corecti, intrucat cei care vor sa exporte valuta au facut-o si pana acum si nu pot fi impiedicati”, spune Mihai Ionescu. Intarzierea repatrierii valutei obtinute din exporturi nu mai aducea oricum profit firmelor, o data cu stabilizarea cursului valutar. Mai mult, era necesara, o data cu liberalizarea circulatiei capitalului de la intai ianuarie 2003, care permite deja plasarea valutei pe pietele externe fara restrictii.
Ordonanta nr. 18 a fost adoptata in conditiile anului 1994. „In acea perioada, cum marea majoritate a intreprinderilor erau de stat, era la ordinea zilei urmatoarea practica: eu, director la firma de stat, export unui partener extern. Cum responsabilitatile erau minime, prefer ca intreprinderea sa nu mai incaseze contravaloarea contractului si sa-mi iau eu un comision consistent de la partenerul strain. Or, in acest moment nu se mai pune asa problema”, sintetizeaza Mihai Ionescu. „Este un act de mare curaj. Sunt multi carora le este frica de ce se va intampla. De aceea, la un moment dat s-a spus ca va aparea un alt act normativ, care sa reglementeze aceste operatiuni. Cu certitudine, nu va fi asa. Exista deja cadrul legal pentru cei care nu joaca cinstit si nu ne mai trebuie altele. Nu era decat o metoda de terorizare a exportatorilor”, adauga secretarul general ANEIR. Numai anul trecut Ministerul Finantelor a fost dat in judecata in 300 de dosare care aveau ca obiect tocmai litigii privind repatrierea valutei. In majoritatea cazurilor, agentii economici au avut castig de cauza, intarzierile fiind justificate prin existenta unor litigii, marfa necorespunzatoare calitativ si livrari de marfuri in sistem de consignatie.
