Guvernul va tăia masiv cheltuielile cu salariile şi pensiile după amânări succesive pe parcursul ultimului an, când dezastrul economic a devenit iminent, iar majorarea taxelor, soluţia de avarie.

Fondul de salarii în sistemul public redus cu 25% de la 1 iunie 2010, cele de pensii şi de şomaj cu 15%, subvenţiile sociale reanalizate şi diminuate, sunt primele măsuri concrete de scădere a cheltuielilor excesive ale bugetului după mai bine de un an de la asumarea lor prin acordul de finanţare externă încheiat cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană.

Deciziile au fost anunţate de preşedintele Băsescu, şi nu de premierul Boc, aşa cum ar fi fost de aşteptat, după mai multe zile în care au circulat zvonuri privind o inevitabilă majorare a taxelelor principale. Încă de la încheierea acordului cu FMI s-a ştiut că există doar două variante pentru reducerea treptată a deficitului: tăierea cheltuielilor şi/sau majorarea taxelor.

Lentoarea Guvernului, alimentată de anul electoral 2010, dar şi toleranţa FMI, care a vrut să dea permanent un vot de încredere pentru România în plină criză economică mondială, au adus România, în prezent, într-o situaţie mai grea decât cea în care se afla în momentul semnării acordului.

Majorarea taxelor, o eroare

Aşa-zisele măsuri de austeritate bugetară luate în ultimul an de guvernele Boc au avut efecte aproape nule. După cum arată şi execuţia bugetului naţional din primul trimestru, cheltuielile curente au scăzut cu numai 0,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar deficitul bugetar a fost de 1,5% din PIB.

În aceste condiţii, revizuirea prognozei de creştere economică de la 1,3% la 0,8% în 2010 înseamnă o inflamare a deficitului la 8% din PIB, cu mult peste ţinta stabilită cu FMI de 6%. Or, lipsa măsurilor ferme de corectare a deficitului putea forţa o majorare a taxelor care, în viziunea FMI şi nu numai, este cea mai sigură metodă de colectare.

Sosită deja la a patra rundă de evaluare a performanţelor Guvernului, echipa de la Washington a constatat că nici de data aceasta nu s-au luat măsurile promise, iar situaţia a devenit extrem de îngrijorătoare. Nici declaraţiile oficialilor FMI nu mai au aerul optimist de până acum. Însă, mult vehiculata majorare a taxelor  – TVA sau cotă unică – cu până la cinci procente era soluţia cea mai proastă pentru România, aflată în recesiune severă. Relansarea creşterii ar fi fost ameninţată. Însuşi Jeffrey Franks, şeful misiunii a declarat că până la majorarea taxelor sunt alte măsuri care pot fi luate. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a avertizat şi el, în special, asupra pericolului majorării TVA. Creşterea taxelor i-ar fi afectat pe toţi cetăţenii, dar mai ales pe cei care lucrează în sectorul privat şi susţin sistemul public.

„Nu vreau să intru în această dezbatere, dacă vom avea creştere economică. Nu are relevanţă atâta vreme cât sectorul public nu se ajustează. Trebuie rezolvate dezechilibrele majore“, a spus Isărescu.

În decizia finală, au fost cu siguranţă cântărite înainte toate costurile politice pentru Guvern. Însă tergiversarea deciziilor dureroase atâta vreme  au costat nu numai Guvernul, ci, din păcate, întreaga economie care, din raţiuni politicianiste – alegeri, alianţe nefaste de guvernare, interese de grup – a pierdut mai bine de un an în care ar fi putut să se ajusteze pentru o revenire sănătoasă după încheierea crizei.

Măsurile anunţate de preşedinte vor fi detaliate de Guvern şi incluse în scrisoarea de intenţie care va fi transmisă FMI-ului în perioada imediat următoare.

Statul e ca un om foarte gras, care s-a căţărat în spatele unuia foarte slab, mediul privat. Cheltuielile uriaşe ale statului s-au transferat la cei care lucrează.
Traian Băsescu, preşedintele României