Daca nu esti cititor inrait al revistelor pentru femei, dar iti plac carticelele frumos colorate si cu pagini lucioase, iti poti procura brosura Uniunii Europene dedicata programului PHARE de creare a noi locuri de munca in Gorj si Valea Jiului. Aici, pe fond albastru, linistitor, poti citi:
„Industria miniera din Romania s-a confruntat si se confrunta cu probleme majore in adaptarea la economia de piata. Pentru limitarea efectelor sociale ale restructurarii, determinate de scaderea importanta a numarului locurilor de munca, pe langa masurile compensatorii stabilite de Guvern, Ministerul Industriei si Comertului a initiat, cu ajutorul UE, un program-pilot care sa sprijine crearea de noi locuri de munca in judetul Gorj si in Valea Jiului.”
Bineinteles ca acest lucru il stiu toti cititorii nostri care, probabil, sunt satui de povestea asta pana peste cap, si nu mai vor sa auda istorii siropoase, pigmentate cu cifre care sa ateste buna starea minerilor disponibilizati, a Vaii Jiului si, astfel, ai intregii tari. Dar, aici e vorba despre ceea ce se ascunde in spatele cifrelor vehiculate de guvernanti.
In introducerea brosurii scrie: „Tinand cont ca una dintre principalele bariere in calea dezvoltarii IMM este accesul la capital, programul a reprezentat punerea in aplicare a unei scheme de finantare de proiecte, pe baza de credite nerambursabile care sa acopere maximum 75% din costul proiectului, restul reprezentand contributia beneficiarului de credit. Fondul alocat a fost de 850.000 euro, impartit egal intre cele doua zone (judetul Gorj si Valea Jiului).”
Ole, ole TVA-ul
unde e?
Sa o luam cu inceputul. Beneficiarii creditelor sunt exceptati de la plata TVA. Asta, pe hartie. In momentul in care fiecare dintre cei 29 de afaceristi din zona, ale caror proiecte au fost alese pentru creditare, si-au intocmit planul de afaceri, s-a tinut cont de aceasta facilitate, iar calculele de dezvoltare a intreprinderilor dadeau rezultate relativ incantatoare.
Ce s-a intamplat este mult mai putin vesel. Statul si-a insusit adevarul ca principala bariera in calea dezvoltarii este accesul la capital si s-a gandit sa bage mana in buzunarele intreprinderilor. Mai precis, fiecare dintre acestia se aprovizioneaza cu materie prima sau cumpara echipamente la un pret in care este inclus si TVA, taxa pe care ei nu o pot deduce si pe care trebuie sa o recupereze de la Ministerul Finantelor. Procedura de recuperare prevede sesizarea directiilor finantelor publice, care trebuie sa controleze adevarul spuselor agentului economic si sa ii restituie banii. Dar si controalele acestea sunt obositoare, asa ca functionarii nu se inghesuie sa umble pe teren. „De o jumatate de an, am 70 milioane lei blocati, pe care nu reusesc sa ii vad inapoi. Acum, spuneti si dumneavoastra, la inflatia de la noi, banii astia inseamna din ce in ce mai putin. Pe mine cine ma despagubeste?”, se plange Rinu Trusca, proprietarul unei ciupercarii din Targu-Jiu. Ce reprezinta acesti 70 milioane, v-ati putea intreba; cateva salarii de directoras, mai smecher, de pe la o regie. Pentru Rinu Trusca, 70 milioane lei inseamna blocarea micii sale afaceri si stresul de a nu-si putea plati cei 19 angajati. Si daca productia este blocata, nu te poti tine de termenii contractului pe care, in calitate de beneficiar, il semnezi cu gestionarul programului, Ministerul Industriei si Comertului. Contract care iti da termene clare de indeplinire a unor obligatii conforme cu planul afacerii, pentru care ai fost ales si a caror neindeplinire iti blocheaza transele creditului PHARE, in conturile ministerului.
Megagarantii pentru un credit amarat
Ajungem deci la faza in care constatam ca din cei 425.000 euro alocati judetului Gorj au fost cheltuiti numai 355.000 euro, ceilalti 70.000 euro asteptandu-i pe bietii afaceristi sa se apropie, cu respiratia intretaiata de efort, de contul in care zac banii. Pana la sfarsitul anului, dupa aceea fiind definitiv pierduti. Si atunci ce sa faca bietul om? Incearca un credit la banca, unde dobanzile sunt, in medie, 60%. Asta in cazul in care banca este interesata de afacere si isi da acordul. Asa a facut Dan Ionescu, proprietarul unui complex de revizii si reparatii auto din Targu-Jiu. „Am fost inconstient, am girat cu casa si acum am de dat 147 milioane lei la banca. Ce profit pot sa obtin? De-abia imi ajung banii pentru salarii”.
El a fost „inconstient”. Sorin Apostu insa nu. Proprietar al unui atelier de producere a geamului termopan si de tamplarie din lemn, aluminiu si PVC, Apostu a incercat sa traga foloase de pe urma legii care prevede acordarea de credite subventionate pentru cei care angajeaza someri.
Aici e monopolul Banc Post, singura dintre banci care acorda astfel de credite, dar care, aidoma suratelor ei, asculta numai de normele interne de functionare. „Procedeul lor e simplu. Eu cer un credit de 150 milioane lei si ei imi cer garantii de 500 milioane lei. Pai, 500 de milioane nu valoreaza tot Petrosaniul la un loc, ca sa nu mai spun ca garantez cu atelierul pentru care am documente avizate ca valoreaza suma x, iar banca isi trimite propriul evaluator care il subevalueaza, obligandu-ma sa mai garantez cu inca si inca altceva”, sustine Apostu.
Puteti spune, ei, asta-i acum, la un atelier mic, cu 12 muncitori, ce iti trebuie atatia bani? Pai, iti cam trebuie, ca din ce platesti multimea de avize necesare functionarii afacerii? „Numai avizele de protectia muncii m-au costat 40 milioane lei, adica exact cat o tona de aluminiu. Ca sa nu mai vorbim ca a trebuit sa angajez un om doar pentru o luna sa se ocupe numai de acest lucru, sa cumpere normele de protectie a muncii si apoi, in spiritul legii, sa cumpere bocanci speciali, asa cum cer normele Ministerului Muncii”, continua Sorin Apostu.
Birocratia
ingroapa Romania
Si toate acestea trebuie facute repede pentru ca, altfel, intarzii cu autorizatiile, nu poti sa dai drumul la productie, nu te incadrezi in contract. „Mie mi-au trebuit doar trei luni sa obtin avizele. Dar pentru toate astea a trebuit sa imping bani peste tot”, povesteste proprietarul ciupercariei, Rinu Trusca. Mai sarman, Zoltan Portsalmy si-a adunat in sase luni actele pentru deschiderea unui atelier de electrobobinaj in Rovinari.
„Proiectele sunt in curs de finalizare; dintre acestea, cel putin 80% se dovedesc a fi, inca de pe acum, un succes. Nu exista solutii, miracol care sa rezolve peste noapte problemele extrem de dificile cu care se confrunta oamenii din cele doua zone. Se poate afirma insa ca stimularea spiritului intreprinzator, considerat a fi ingredientul absolut necesar oricarei dezvoltari economice durabile, poate fi un mijloc eficace”, graieste brosura Uniunii Europene. ??!!!! – este raspunsul nostru. Singurul miracol il reprezinta supravietuirea pe termen scurt a acestor efemere business-uri din Valea Jiului. Asta, in conditiile in care planurile de afaceri prezentate sunt examinate si selectate de reprezentanti ai autoritatilor locale si centrale, care acorda si asistenta tehnica.     

Mic indrumar
de obtinere
a creditului PHARE

Procedeul este urmatorul:
1. Campanie de publicitate a programului, realizata de MIC
2. Prezentarea ideilor de afaceri
3. Trimiterea acestora de catre o comisie locala formata, de exemplu, din: vicepresedintele consiliului judetean, directorul tehnic al Companiei Nationale a Lignitului, directorul Directiei Agricole Judetene, responsabilul cu integrarea europeana din cadrul prefecturii etc.
4. Ideile-proiect ajung la Ministerul Industriei, unde costurile de aplicare sunt evaluate, totalizate, ministerul alegandu-le pe cele care se incadreaza intr-o suma in general dubla, in comparatie cu cea reala a creditelor PHARE
5. Alesii au termen de doua luni sa isi creeze planurile de afaceri – numite studii de dezvoltare. Acestea cuprind date despre imobilele care vor fi inchiriate, plasamentele eventualelor constructii
6. Ministerul Industriei trage din nou linie in dreptul sumei totale a banilor veniti de la PHARE. Cine este peste linie va primi credit nerambursabil. Mai precis, prima transa de 10%.r
Pe marginea acestei proceduri de selectare se intelege ca s-a creat o adevarata mafie. Pacat ca despre cei care castiga comisioane grase din aceste proiecte nu se cunosc date complete pentru a fi inclusi in numarul locurilor de munca create de PHARE.r
Caci banii cheltuiti de micul intreprinzator pe intocmirea unui plan de afaceri aratos, de catre un functionar de banca, nu i-am pus la socoteala. De asemenea, nici pe cei care merg, inca din etapa preliminara, pe obtinerea dreptului de a inchiria un anumit spatiu de selectie. r
Oricum, istoria nu s-a sfarsit aici, deoarece, multumita de „progresele” inregistrate in zona, UE, tot prin programul PHARE, a alocat un fond de zece milioane euro – MARRFUND – Fondul de Reconstructie a Zonelor Miniere din judetele Gorj si din Valea Jiului. Din acesti bani, patru milioane de euro vor servi unei linii de creditare a IMM-urilor, prin intermediul unei banci.r
Din nou la treaba, spagi, lupte cu normele interne bancare care blocheaza banii si isi percep, incantate, comisionul de administrare, treaba cat pentru toti minerii disponibilizati la un loc. Noroc bun!r