Prea puţini bani! Acesta a fost argumentul cu care autorităţile române au justificat oprirea privatizării CEC, deşi nu au reuşit să cheltuiască nici sumele încasate din privatizările anterioare. Implicaţiile negative ale deciziei se anunţă mai grave decât insatisfacţia obţinerii unui preţ cu câteva sute de milioane de euro sub cel dorit.

În loc să aducă bani la buget după privatizare, Ministerul Finanţelor Publice va scoate bani din buzunarul public, umplut de contribuabili prin taxe şi impozite, pentru a rămâne proprietar la CEC. Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a anunţat că va propune guvernului majorarea capitalului cu 150 milioane de euro, bani de care banca are nevoie pentru a-şi îmbunătăţi situaţia.

Alocarea unei astfel de sume pentru o instituţie care, aflată în proprietatea statului, a pierdut constant cotă de piaţă în faţa competitorilor privaţi, ar putea fi acoperită chiar din bugetul pe anul în curs. Decizia a fost luată vineri, după ce procesul de privatizare a fost oprit. În condiţiile în care OTP Ungaria a renunţat să participe la etapa finală a privatizării, National Bank of Greece (NBG) a depus singura ofertă îmbunătăţită, 560 milioane de euro, sumă considerată insuficientă de Comisia de privatizare şi sub multiplicatorul oferit în cazul privatizării BCR. „Suntem dezamăgiţi de anunţ. Eram interesaţi de CEC“, a declarat, pentru Reuters, Paul Mylonas, economistul-şef al NGB. În locul unui proprietar privat, statul va trebui să facă de acum înainte singur încă o încercare de restructurare a CEC. Sebastian Vlădescu a anunţat că va schimba conducerea actuală a băncii. Potrivit ministrului, deşi a fost mai bună decât cele anterioare, aceasta nu a găsit cele mai bune soluţii pentru a menţine poziţia pe o piaţă cu competiţie extrem de dură.

De ce ar avea mai multe şanse de reuşită o nouă conducere, cu banca tot în proprietatea statului? Sebastian Vlădescu mizează pe o mai veche soluţie miraculoasă, propusă şi în trecut la diverse regii autonome şi companii naţionale: contracte de management cu clauze de performanţă.
Şansele de succes pe care le dau analiştii sunt însă mult mai modeste. „În aceşti doi ani, CEC-ul poate fi condus foarte eficient, dar mă îndoiesc, ţinând cont şi de implicaţiile politice. Majorarea de capital nu va duce la o îmbunătăţire a poziţiei băncii pe piaţă, ci din contră, la o scădere“, spune Dragos Cabat, vicepreşedinte CFA România. La rândul său, Kenneth Orchard, analist la Moody’s, consideră că sectorul privat este, în general, mai bine „echipat“ decât guvernul pentru a implementa restructurarea companiilor şi pentru a creşte profitabilitatea. „Majoritatea guvernelor au realizat acest lucru şi au ieşit din industria bancară, cu excepţia unor circumstanţe speciale, cum ar fi băncile de dezvoltare“, a declarat acesta pentru Capital. Orchard a adăugat că „Moody’s are unele îngrijorări în legătură cu restructurarea economică din România, ţară care trebuie să accelereze restructurarea pentru a putea să rămână competitivă în UE şi pentru a putea beneficia de ceea ce Uniunea are de oferit“. Exemplul altor ţări din regiune care au privatizat fostele case de economii este relevant. Din instituţii cu produse şi servicii învechite, acestea au redevenit competitive odată cu privatizarea, atât în Cehia, cât şi în Slovacia, Bulgaria sau Polonia. Există şi o excepţie notabilă, OTP Ungaria, unde, deşi statul maghiar a păstrat controlul, managementul băncii a reuşit o extindere remarcabilă a activităţii şi chiar preluări pe pieţele vecine.

În cazul particular al CEC, cele 150 de milioane de euro cu care se va face recapitalizarea ar trebui să susţină în viitor modernizarea instituţiei. CEC are nevoie să investească în continuare milioane de euro pentru informatizare, să îşi îmbunătăţească portofoliul de servicii şi produse, pentru a pătrunde pe segmente de piaţă pe care nu şi-a putut face loc până acum, să aloce bani pentru instruirea personalului şi pentru atragerea de specialişti bancari într-o piaţă cu forţă de muncă specializată foarte scumpă. Cu cele 150 de milioane de euro, o sumă mult mai mică decât cele alocate subsidiarelor din România, în diverse forme, de băncile străine importante, CEC speră să oprească declinul în care a intrat în ultimii ani în absenţa unui investitor puternic. La finele trimestrului trei 2006, cota de piaţă a băncii coborâse la 4% din totalul activelor bancare, după ce în martie reuşise să revină la 4,5%, iar CEC a căzut de pe locul şase pe locul opt în topul băncilor româneşti. 

Privatizări de succes în regiune

CEHIA Ceska Sporitelna a fost achiziţionată de Erste Bank în 2000 şi a reuşit dublări şi triplări ale profitului încă din primii ani după privatizare. Se menţine lider de piaţă, cu active de două ori şi jumătate mai mari decât ale BCR. Noul proprietar a încheiat restructurarea în doi ani.

SLOVACIA Slovenska Sporitelna a fost preluată, tot de Erste, fiind lider de piaţă cu active de peste 7 miliarde de euro şi mai mult de 2,5 milioane de clienţi.

BULGARIA DSK a fost cumpărată, în 2003, de OTP Ungaria pentru 311 milioane de euro şi se menţine pe primul loc după active.

POLONIA Pekao a fost privatizată în 1999 cu UniCredito. Banca s-a menţinut lider de piaţă, însă, după fuziunea UniCredito cu HVB (cea din urmă deţinea a doua bancă din sistem – BPH), o parte din active va trebui să fie vândută.