Deşi numărul femeilor salariate care au copii s-a dublat de la aplicarea indemnizaţiei de 85%, statul intervine brutal, riscând să stopeze greu obţinuta creştere de natalitate.
Pentru o economie bugetară de puţin peste 2 milioane de euro în 2010, statul fracturează o politică socială – indemnizarea pentru concediul de creştere a copilului cu 85% din media veniturilor din ultimul an -, deşi a avut efecte benefice pentru creşterea natalităţii, potrivit statisticilor Ministerului Muncii. În februarie 2009, în prima lună de plată a acestei indemnizaţii, mamele care primeau 85% din venituri reprezentau 20% din numărul total (30.000 de femei). În mai 2010, acestea reprezentau 38% (peste 76.000). În schimb, femeile care primesc indemnizaţia fixă de 600 lei, incluzând mame care nu au avut niciodată venituri, deşi rămân majoritare, au avut o evoluţie relativ constantă în ultimul an, după o uşoară scădere, anul trecut.
În condiţiile în care atât studii sociologice, cât şi documente oficiale ale statului arată că declinul demografic este un risc pentru România, decizia Guvernului de a amputa indemnizaţiile cu 15% va influenţa planificarea familială a femeilor salariate care, în proporţie covârşitoare, ţin cont de situaţia financiară atunci când se hotărăsc să aibă un copil. Evoluţia pozitivă din ultimul an şi jumătate a natalităţii la femeile salariate este similară cu cea din perioada 2003-2004, în care s-a mai aplicat temporar indemnizaţia de 85% şi când, pentru prima dată după 1990, a fost oprit declinul demografic.
Odată cu introducerea indemnizaţiei de 85%, numărul femeilor salariate care au decis să aibă copil s-a dublat, în timp ce numărul celor indemnizate cu suma fixă de 600 lei a stagnat. Din februarie 2009 până acum, numărul mamelor indemnizate a crescut cu 22 de mii.
După ce indemnizaţia de 85% pentru mame a stimulat natalitatea la femeile salariate, Guvernul le descurajează acum să aibă copii, tăind sumele cu 15%, pentru o economie bugetară de puţin peste 2 milioane de euro în 2010.
În acest moment, 76.163 de mame primesc o indemnizaţie de creştere a copilului echivalentă cu 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni. Alte 121.051 de mame iau suma minimă de 600 lei, arată un document al Ministerului Muncii. Din momentul introducerii indemnizaţiei de 85%, în februarie 2009, numărul femeilor care, datorită unor venituri superioare salariului minim, obţin un sprijin de peste 600 de lei, s-a dublat. În schimb, numărul celor care au indemnizaţia minimă, primită chiar dacă nu au avut niciodată venituri, a rămas relativ constant. Prin urmare, acest model de indemnizare a încurajat femeile active să aibă copii.
Decizia Guvernului de a reduce aceste sume cu 15% va influenţa opţiunea femeilor care acum au venituri mai mari de 600 de lei de a mai avea copii, generând un recul al natalităţii. De altfel, riscurile demografice ale României au tot fost analizate în ultimii 20 de ani, perioadă în care numărul de copii nou-născuţi s-a înjumătăţit. În recent publicata Strategie de Apărare a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), este inventariat şi riscul demografic.
În aceeaşi strategie, este identificată şi o altă vulnerabilitate: cea a deciziilor politice eronate. Una dintre aceste decizii greşite poate fi chiar scăderea indemnizaţiei pentru mame, întrucât agravează riscul demografic. De ce este atât de importantă indemnizaţia o arată câteva date cuprinse în studiul „Politicile familiale şi de gen“, realizat de cercetători şi sociologi din cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV) şi al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială. Un sondaj la care face referire studiul citat constată că trei sferturi dintre femei iau decizia de a face un copil în funcţie de situaţia financiară şi 70% se tem că le va fi afectată cariera profesională. Prin urmare, corelarea veniturilor cu indemnizaţia ar stimula natalitatea femeilor active.
Veniturile, esenţiale în decizie
Fapt recunoscut şi într-un document oficial, asumat de Preşedinţie, cel realizat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.
„Efectele introducerii concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului sunt extrem de semnificative. S-a înregistrat o creştere a numărului de născuţi la femeile salariate. Ea a fost moderată în anul 2003, 5%, şi importantă în anii 2004 şi 2005, 10 şi 13%“, se arată în documentul menţionat. În 2006, dinamica fost de numai 3%.
Cum a avut loc această creştere în perioada 2003-2005, dar şi coborârea din 2006? O explicaţie, argumentată ştiinţific, se găseşte în lucrarea profesorului Vasile Gheţău, preşedintele Centrului de Cercetări Demografice al Academiei Române.
Acesta analizează impactul introducerii indemnizaţiei echivalente cu 85% din venituri în anul 2003, când a mai funcţionat temporar acest model de indemnizare a mamelor. În 2004, actul normativ (Ordonanţa de Urgenţă nr. 9 din 2003) a fost modificat, iar indemnizaţia a fost din nou plafonată la o sumă fixă.
Femeile educate, stimulate
Potrivit profesorului Gheţău, indemnizaţia, corelată cu nivelul veniturilor, a dus la o uşoară redresare a numărului de nou-născuţi datorită creşterii numărului de copii în rândul femeilor salariate, cu venituri mai ridicate şi educaţie mai înaltă.
Numărul copiilor născuţi în mediul urban l-a depăşit pe cel al copiilor născuţi la sate pentru prima dată în România. Arhitectura demografică s-a modificat pentru că 80% dintre femeile salariate se află în oraşe. Totodată, au născut multe femei care nu aveau copii.
Astfel, în perioada 2003-2004, pentru prima dată după 1990, a fost oprit declinul demografic. Indemnizaţia de 85% a încurajat femeile active să îşi „planifice“ un copil. Pe de altă parte, analiza constată că şi calitatea natalităţii a fost mai bună, pentru că s-au născut copii în familii care le pot asigura un trai şi o educaţie superioare. În consecinţă, aceşti copii vor fi mai puţin dependenţi de ajutorul financiar al statului decât cei din familii nevoiaşe.
Că decizia femeilor active economic de a avea copii ia în calcul posibilitatea de a împăca viaţa de familie cu cea de muncă este o constatare a tuturor studiilor sociologice din domeniu, inclusiv a celor europene. Cercetătorii de la ICCV identifică unele măsuri stimulatoare pentru mame: compensarea pentru pierderile de venituri, alternative la îngrijirea copilului şi flexibilitatea la locul de muncă.
Natalitatea în 2009-2010, potrivit datelor Ministerului Muncii, a avut o evoluţie pozitivă, în special datoriă mamelor indemnizate cu 85%. Situaţia din ultimul an şi jumătate este similară celei analizate de profesorul Gheţău în anii 2003-2004.
În concluzie, pentru femeile active acest tip de compensare financiară este un compromis între viaţa profesională şi cea familială, iar politicile statului ar trebui să fie un sprijin pentru acceptarea lui. Mai ales dacă au în vedere evoluţia demografică a României. Deciziile guvernamentale nu trebuie să vizeze doar momentul zero al aplicării lor, ci şi implicaţiile pe termen lung. Deja, fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi scăderea natalităţii sunt cauze cunoscute şi foarte dezbătute ale situaţiei dificile în care se află sistemul de pensii.
Tăierea indemnizaţiei de creştere a copilului cu 15%, chiar dacă va fi numai până la sfârşitul acestui an, aşa cum pretind guvernanţii, induce nesiguranţă printre viitoarele mame care şi-ar putea schimba planificarea familială.
Scăderea doar în 2010?
Începând cu luna iulie, indemnizaţiile aflate acum în plată ar urma să scadă cu 15%, însemnând, de exemplu, că suma maximă acordată de 4.000 de lei va fi micşorată la 3.400 de lei. În schimb, indemnizaţiile minime de 600 de lei, de care beneficiază şi femeile care nu au avut niciodată venituri legale, nu vor fi reduse.
De asemenea, indemnizaţiile pentru mamele care vor intra în concediul de creştere a copilului, după intrarea în vigoare a legilor de reducere a cheltuielilor bugetare, se vor calcula ca şi până acum, adică 85% din media veniturilor ultimului an şi, apoi, vor fi diminuate cu 15%. La o indemnizaţie medie, în prezent, de 1.427 de lei pentru femeile care primesc 85%, economia bugetară ar fi de circa 10 milioane de lei, în a doua jumătate a anului. Comparat, de exemplu, numai cu stimulentele primite de cei 35.000 de funcţionari din Ministerul Finanţelor şi Ministerul Muncii în 2009, în sumă de 1,1 miliarde de lei, câştigul pentru buget este ridicol.
Riscuri demografice
Haosul legislativ şi incoerenţa politicilor sociale sunt reconfirmate de această decizie a Guvernului, cu impact negativ pentru întreaga societate, pe termen lung. În analizele sociologice, dar şi în cele oficiale, cum ar fi cea a Comisiei Prezidenţiale sau a CSAT, riscurile demografice sunt recunoscute, efectele bune ale indemnizaţiei de creştere a copilului în funcţie de venituri sunt notate, însă în practică legile date de Guvern rămân la fel de păguboase şi controversate.
În plus, nici până în acest moment, deşi a trecut o lună şi jumătate de la anunţul de tăiere a indemnizaţiilor, Ministerul Muncii nu a explicat oficial cum va avea loc această diminuare şi pe ce durată va fi menţinută.
1.427 de lei este, în medie, suma pe care o primesc mamele care beneficiază de o indemnizaţie reprezentând 85% din media veniturilor pe ultimul an
Evoluţie
Numărul femeilor salariate, cu venituri peste salariul minim, care au decis să aibă copii s-a dublat după introducerea indemnizaţiei de 85% , depăşind 76.000. Cei mai mulţi copii sunt născuţi însă în continuare tot de femei fără venituri
Paşii pentru obţinerea indemnizaţiei
1. Indemnizaţia lunară de creştere a copilului este de minimum 600 lei şi maximum 4.000 lei. Femeile care au avut venituri în ultimul an, înaintea începerii concediului de creştere a copilului, pot primi 85% din media veniturilor, dar nu mai mult de 4.000 lei. Concediul de creştere a copilului cu plata indemnizaţiei are durata de doi ani, respectiv de trei ani pentru copilul cu handicap.
2. Cererile şi documentele doveditoare din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a concediului indemnizat se depun la primăria pe raza căreia mama are domiciliul sau reşedinţa.
3. Până la data de 10 a fiecărei luni, primăriile transmit cererile la direcţiile teritoriale de muncă.
4. Cererile se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la direcţia teritorială, prin decizie care se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
Drepturile se plătesc:
5. Începând cu ziua următoare celei în care încetează concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data respectivă.
Începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată în cazul persoanelor care nu au îndeplinit condiţiile de acordare a concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente acestuia. Pentru fracţiunile de lună, cuantumul se stabileşte proporţional, în funcţie de numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin şi se acordă.
6. Pentru plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului se poate opta între mandat poştal la domiciliu sau cont personal ori de card bancar.
Pentru indemnizaţie, statul suportă contribuţia de sănătate. Celelalte contribuţii sociale şi impozitul pe venit nu se plătesc. Perioada de concediu este asimilată stagiului de cotizare pentru pensie şi alte indemnizaţii: concediu medical, concediu de maternitate şi reprezintă vechime în muncă şi în serviciu.
