mai mare aflux de personalitati venite din toate colturile lumii, mai ceva ca la un palat prezidential. Winston Churchill, Charles de Gaulle, maresalul Tito, Indira Ghandi, regele Arabiei Saudite, Salvador Dali, Jaqueline Kenedy, Aristotel Onasis, Marlene Dietrich, Claudia Cardinale, Charlie Chaplin sunt numai cateva dintre cele mai cunoscute personalitati ale secolului care au trecut, in ultimii 50 de ani, pragul asezamantului de aici: clinica de la Otopeni a Institutului de Geriatrie Ana Aslan
mai mare aflux de personalitati venite din toate colturile lumii, mai ceva ca la un palat prezidential. Winston Churchill, Charles de Gaulle, maresalul Tito, Indira Ghandi, regele Arabiei Saudite, Salvador Dali, Jaqueline Kenedy, Aristotel Onasis, Marlene Dietrich, Claudia Cardinale, Charlie Chaplin sunt numai cateva dintre cele mai cunoscute personalitati ale secolului care au trecut, in ultimii 50 de ani, pragul asezamantului de aici: clinica de la Otopeni a Institutului de Geriatrie Ana Aslan. „Mirosea a Occident. Cand intrai in clinica, te izbeau mirosuri fine de parfumuri”, isi aduc aminte medicii si asistentele care lucreaza de zeci de ani in acest loc. Arhitectul care a construit clinica de la Otopeni a fost foarte generos cu spatiile. Camerele destinate pacientilor, holurile, salile de tratament sunt impresionant de mari. Cladirea are mai mult aspect de palat regal decat de institutie medicala. Acelasi sentiment ti-l ofera si parcul care inconjoara clinica. Pe cele 33 de hectare cat se intinde curtea clinicii se afla o padure deasa, o gradina cu fantani arteziene ale carei alei duc spre un teatru de vara in stil roman. Un loc ideal pentru odihna si tratarea batranetii. Romanii de rand nu aveau cum sa cunoasca, inainte de 1989, acest loc ramas in amintirea celor mai mari personalitati ale lumii. A fost destinat aproape in exclusivitate tratarii persoanelor straine. Din punct de vedere economic, clinica de la Otopeni era un generator de valuta. Dupa revolutie, portile sectiei de la Otopeni s-au deschis si pentru populatia acestei tari. Au inceput sa vina la tratament oameni din toate categoriile sociale, de la oameni simpli care isi traiesc viata la tara, la oameni de oras, mai instariti. Tarifele de cazare, desi sunt diferentiate pe grade de confort, sunt accesibile multora. De la 150.000 de lei/pat/zi, intr-o camera obisnuita, la 200.000 de lei/zi cu televizor si frigider. Mai scumpe sunt apartamentele – 500-700 de mii de lei pe zi. Insa in fata medicilor, indiferent cat platesc pe cazare, toti pacientii sunt egali. Am stat de vorba cu unii dintre ei. „Am fost prin multe spitale, dar asa cum sunt ingrijit aici nu am fost niciunde. Se simte caldura cu care te trateaza acesti doctori”, ne spune un barbat in etate de 50 de ani, care a inceput sa-si simta varsta.Daca actul medical a ramas la fel de bun ca inainte de revolutie, aspectul cladirilor si al parcului inconjurator este cu mult schimbat astazi. Nu a ajuns o paragina, dar nici mult nu mai este. Straini se vad rar pe acolo acum. Lipsa resurselor financiare a inceput sa-si spuna cuvantul de mai mult timp. Spatiile necesita foarte multi bani pentru intretinere. Chiar daca gradul de ocupare a clinicii este de peste 90%, nu se strang suficiente venituri pentru acoperirea cheltuielilor. „De la Casa Nationala de Asigurari primim un buget de 90 de miliarde de lei pe an. Veniturile proprii din tarifele de cazare sunt de circa 15 miliarde de lei pe an. Numai pentru a supravietui am avea nevoie de circa 120 de miliarde de lei, dar sa mai si refacem cladirile si sa schimbam mobilierul, vechi de zeci de ani”, ne spune Ion Ungheanu, directorul Institutului Ana Aslan. Pana in toamna anului trecut, de soarta acestui institut raspundea Ministerul Sanatatii (MS). Pentru o scurta perioada, au existat sperante ca banii necesari vor veni de la Comunitatea Europeana. Se vorbea, la acea vreme, despre un program de reabilitare a sectiei de la Otopeni, finantat de Comunitatea Europeana, in valoare de 32 de milioane de euro. O alta cale a fost deschisa in iulie 2001, cand a fost emisa o hotarare de guvern care permite participarea sectorului privat la imbunatatirea performantei sistemului sanitar. Printre cele sase institutii nominalizate sa beneficieze de o infuzie de capital privat se afla si Institutul Ana Aslan. Toate acestea au ramas doar la nivel de promisiuni. In noiembrie 2002, Guvernul vine cu o alta solutie: trecerea bunurilor imobile si a mijloacelor fixe din patrimoniul Institutului Ana Aslan, de la MS la regia protocolului de stat (RAAPPS). „S-a urmarit asigurarea unei administrari corespunzatoare, fiind cunoscut faptul ca aceasta unitate medicala nu a beneficiat de resurse financiare corespunzatoare in ultimii ani”, considera Mihai Stanculescu, directorul RAAPPS. Aceasta miscare a creat multa valva la acea vreme. Au existat zvonuri ca aceasta trecere a fost facuta tocmai pentru ca unitatea de la Otopeni (de altfel cea mai valoroasa din cadrul institutului) sa fie vanduta ca un simplu imobil, la un pret de nimic – cum s-a mai intamplat de altfel la RAAPPS -, unor anumite persoane interesate din cadrul actualei puteri. Cam cat valoreaza astazi activele intregului institut? O evaluare a Bancii Mondiale indica cifra de 100 de milioane de dolari. In actele RAAPPS exista insa cifre vechi. De exemplu, valoarea contabila a cladirii de la Otopeni ajunge la doar 70 milioane de lei. „Este o evaluare veche, insa acum este in desfasurare un audit nou, care speram sa se finalizeze pana la sfarsitul acestui an”, precizeaza seful RAAPPS. Care va fi soarta acestui institut? Angajatii institutului se intreaba zi de zi: „ne desfiinteaza sau nu?” Este o intrebare la care inca nu am aflat nici noi un raspuns sigur. RAAPPS sustine ca institutul nu va fi desfiintat, dar nu ofera nici o siguranta in acest sens. Conducerea regiei spune ca are doua solutii: asociere in participatiune cu investitor puternic din punct de vedere financiar, cu respectarea obiectului de activitate sau parteneriat public-privat. Insa pentru aplicarea acestor solutii este nevoie de trecerea activelor preluate din domeniul public in domeniul privat al statului. Cum regia protocolului nu are drept de initiativa legislativa, de acest lucru ar trebui sa se ocupe ministerul de resort si anume Secretariatul General al Guvernului (SGG). Aici nimeni pare sa stie despre demersurile facute de RAAPPS. Surse din cadrul regiei sustin ca au fost trimise note si adrese prin care se solicita SGG-ului sa propuna in Guvern modificarea regimului juridic in respectivul caz. De la SGG am aflat insa ca nu exista nici un plan stabilit in ceea ce priveste viitorul acestui institut. Cert este ca pentru refacerea cladirilor si modernizarea institutului este nevoie de fonduri de peste 20 de milioane de dolari. Fata de acest necesar, in ultimii 14 ani s-au investit mai putin de 3 milioane de dolari. Circa un milion de dolari a fost alocat de RAAPPS, dupa cum sustine conducerea regiei. Daca banii nu vin curand, riscul major este ca aceasta importanta mostenire sa se prabuseasca incetul cu incetul.
Primul Institut de Geriatrie din LUME
Institutul de Geriatrie Ana Aslan a fost infiintat in 1952 si a fost prima unitate de profil din lume. A fost creat de prof. dr. Ana Aslan, o personalitate romaneasca ce a mobilizat mii de medici din lume in lupta impotriva imbatranirii si a bolilor legate de aceasta, punandu-le la indemana metoda sa de tratament bazata pe medicamentele originale romanesti Gerovital H3 si Aslavital. Institutul cuprinde astazi trei clinici, doua in Bucuresti si una in Otopeni, cu un disponibil total de 600 de paturi. In aceste unitati medicale lucreaza 1.551 de persoane, cu 800 de angajati mai putin decat prevad normele MS.