Companiile de stat au nevoie de investiţii, dar statul nu găseşte bani nici pentru salarii. Modelul polonez arată că fonduri de miliarde de euro pot fi atrase de pe piaţa de capital.
Soluţia finanţării prin împrumuturi externe, găsită de România în perioada de criză, a putut fi evitată de alte state din regiune prin soluţii mai inteligente. Polonia a găsit surse de finanţare în ograda proprie: un program de privatizare prin intermediul pieţei de capital i-a adus 1,5 miliarde de euro din listarea parţială a Polska Grupa Energetyczna (PGE) la finele anului trecut. Ar putea statul român să utilizeze un astfel de program pentru companiile aflate încă în portofoliu?
Conform legislaţiei, statul român nu poate lista societăţile în care este majoritar decât prin oferte publice iniţiale, care presupun listarea unui pachet nou de acţiuni. Eventualele fonduri nu ajung la buget, ci în conturile companiei, care le poate utiliza însă pentru realizarea investiţiilor programate. Chiar şi aşa, bugetul de stat ar fi degrevat de obligativitatea finanţării investiţiilor. Pentru următorii ani sunt prevăzute investiţii de şase miliarde de euro pentru Hidroelectrica şi patru miliarde de euro pentru Nuclearelectrica. Un calcul estimativ, pe baza rezultatelor financiare din 2008, ne arată că statul ar putea aduna de pe piaţa de capital peste un miliard de euro listând doar câte 10% din Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz, mai exact 4,3 miliarde lei. Planurile de listare a acestor companii au fost însă blocate de proiectul de înfiinţare a celor doi giganţi din industrie, Electra şi Energetica.
Statul român nu ia în calcul piaţa de capital atunci când caută bani pentru investiţiile necesare în societăţile din portofoliu. Finanţarea sau privatizarea prin bursă ar putea atrage însă miliarde de euro.
Toate guvernele perindate în România după anul 2000 s-au întrecut în anunţarea unor proiecte care vizau listarea la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a companiilor rămase în portofoliul statului. Motivaţia a fost de fiecare dată ajutorul pe care statul îl poate da dezvoltării pieţei de capital. La zece ani distanţă de începutul secolului 21, ar trebui însă să vorbim despre ajutorul pe care bursa îl poate da statului prin posibilitatea finanţării societăţilor din portofoliile ministerelor, cu efecte pozitive directe în deficitul bugetar. „Pieţele bursiere nu reprezintă un scop în sine, ci sunt doar instrumente pe care companiile, investitorii şi guvernanţii ar trebui să le utilizeze cu inteligenţă“, spune Anca Dumitru, director general al BVB, care adaugă că „listarea este o decizie strategică atât pentru compania vizată, cât şi pentru acţionarii săi, indiferent dacă printre aceştia se află sau nu statul“.
Criza economică a lovit în toate statele Europei Centrale şi de Est. În timp ce unele, precum România, au ales să apeleze la organismele internaţionale pentru a-şi finanţa deficitele bugetare în creştere, altele, precum Polonia, au decis să îşi accelereze procesul de privatizare. Polonia este, de altfel, singurul stat din regiune care a reuşit să evite recesiunea economică. La sfârşitul anului trecut, a derulat o ofertă publică iniţială pentru Polska Grupa Energetyczna (PGE) în valoare de aproximativ 1,5 miliarde euro, subscris în totalitate, iar programul de privatizare prin intermediul bursei continuă şi anul acesta.
Bani pentru investiţii
Întrebarea care se pune în acest moment este dacă şi statul român ar putea utiliza avantajele oferite de acest tip de privatizare, prin care obţine o finanţare nerambursabilă în schimbul unui pachet de acţiuni, dar fără a pierde controlul asupra societăţii.
Modalităţile de listare ale unei societăţi sunt diferite. Din exemplele pe care le avem până în prezent, Transelectrica şi Transgaz, statul, ca acţionar majoritar, nu a atras sume la buget, listarea nefiind realizată prin vânzarea unui pachet din acţiunile deţinute, ci a obţinut bani pentru investiţii, prin listarea unui pachet nou de acţiuni (cota de participare a statului fiind micşorată). Fiind astfel substituită finanţarea de la bugetul de stat, efectele sunt de diminuare a deficitului. „Problema marilor companii de stat, în special a celor din producţia de electricitate, este găsirea resurselor de finanţare pentru derularea programelor de modernizare şi consolidare“, spune Mihai Căruntu, şef Departament Cercetare Piaţa de Capital din BCR. „Statul român trebuie să-şi asume diminuarea participaţiilor în astfel de societăţi din simplul motiv că trebuie să atragă investitori, care să vină cu banii pe care statul nu îi are“, adaugă acesta.
Listarea după modelul polonez, prin care statul vinde o parte din acţiunile deţinute, este mai problematică, în condiţiile în care Guvernul este copleşit de finanţarea infrastructurii şi producţiei energetice.
Totodată, în cazul în care ar fi folosită această modalitate pe post de privatizare, Curtea de Conturi poate imputa managementului orice diferenţă faţă de preţul din oferta iniţială ca pagubă la stat. Conform specialiştilor, această problemă derivă din intrepretarea legilor în vigoare, care ar putea fi clarificate.
Criza şi reorganizarea au blocat listările
După listarea cu succes a Transgaz la începutul lui 2008, ar fi trebuit să urmeze Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz, considerate cele mai pregătite pentru o ofertă publică. Bineînţeles, alături de Fondul Proprietatea.
Criza care a lovit atunci piaţa de capital a dus la amânarea planurilor, iar, odată cu lansarea proiectului de creare a doi giganţi energetici, listările companiilor din respectiva industrie au dispărut din discursul autorităţilor. Toţi analiştii contactaţi au afirmat că listarea companiilor din sectorul energetic nu va fi posibilă prea curând, cu cel mai apropiat termen anul viitor, cauza fiind reorganizarea industriei. La care se adaugă şi absenţa voinţei politice, vizibilă mai ales în cazul listării Fondului Proprietatea (unde pentru semnarea contractului de administrare cu Franklin Templeton se aşteaptă o hotărâre de Guvern).
Mai interesant este însă calculul sumelor ce ar putea fi obţinute de pe piaţa de capital indiferent de destinaţia lor, investiţii sau buget. „Este greu de avansat o astfel de cifră, însă pot afirma că aceasta poate fi de ordinul miliardelor de euro“, spune Anca Dumitru.
Listarea duală, Sibiu şi Varşovia
Ținta de deficit bugetar de anul acesta este de 5,9% din PIB, adică aproximativ 7,5 miliarde de euro. „Un calcul simplist al sumelor pe care statul le poate strânge de pe piaţa de capital se poate face cu ajutorul capitalurilor proprii ale societăţilor, la care se adaugă un multiplicator între 1% şi 2%, pentru a obţine o valoare estimativă pentru preţul din ofertă“, spune Răzvan Paşol, preşedintele Intercapital Invest.
Lista companiilor aflate în portofoliul statului numără încă societăţi importante. Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, diviziile CFR, Poşta Română, Aeroportul Henry Coandă, puls participaţiile de la Petrom sau Romtelecom, sunt doar câteva dintre cele mai mari (portofoliul Ministerului Economiei cuprinde 65 de companii).
În condiţiile în care doar din calculul estimativ pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Romgaz rezultă circa 4,3 miliarde lei (adică peste un miliard de euro), este evident că sumele totale ce pot fi adunate sunt „de ordinul miliardelor de euro“.
O altă oportunitate recent apărută pe piaţa de capital autohtonă este lansarea pieţei spot de la Sibiu, prin care se oferă accesul direct şi la Bursa din Varşovia. „În ceea ce priveşte listarea companiilor de stat, încercăm să adoptăm modelul polonez şi să propunem Guvernului să realizeze un program de privatizare şi de finanţare pe energie prin Bursa de la Sibiu şi cea din Varşovia“, spune Teodor Ancuţa, preşedintele bursei sibiene. Accesul la piaţa de capital poloneză se traduce prin accesul la fondurile investitorilor internaţionali care nu sunt încă prezenţi în România.
Pentru anul în curs, se poate spera realist doar la listarea Fondului Proprietatea, care mai aşteaptă doar semnarea contractului cu Franklin Templeton înainte de a demara procedurile de admitere la tranzacţionare. Chiar dacă statul nu va beneficia de nicio sumă de bani de pe urma acestei listări, semnalul dat investitorilor ar fi mai mult decât pozitiv.
Este greu de avansat o cifră exactă privind suma pe care statul o poate obţine prin piaţa de capital, însă aceasta poate fi de ordinul miliardelor de euro.
Anca Dumitru, director general BVB
4,3 mld. lei este suma pe care statul ar putea să o obţină de pe urma a doar trei companii din portofoliu, Hidroeletrica, Romgaz şi Nuclearelectrica
Esenţial
1,15 mld. lei
Societatea care se ocupă cu extracţia gazelor naturale, Romgaz, are ca principal acţionar statul român, cu 85% din capitalul social, restul de aproape 15% fiind deţinut de Fondul Proprietatea. Conform datelor financiare din 2008, când a avut o cifră de afaceri de 3,28 miliarde lei şi un profit net de 537 milioane lei, capitalurile proprii s-au ridicat la 7,58 miliarde lei. Calculul estimativ asupra sumelor pe care le-ar putea obţine statul pentru 10% din capitalul social indică valoarea de 1,15 miliarde lei (aproximativ 280 milioane de euro).
130 mil. lei
Compania Naţională Poşta Română, unde statul deţine 75% din părţile sociale, iar Fondul Proprietatea, 25%, a fost subiectul unui scandal legat de privatizare în perioada electorală. În cazul în care acţionarul majoritar ar decide o listare parţială a societăţii, suma obţinută pentru 10% din acţiuni nu ar fi mai mică de 130 milioane lei. Poşta Română a realizat o cifră de afaceri în 2008 de 1,4 miliarde lei şi un profit net de doar 32.800 lei. Valoarea capitalurilor proprii se ridica în aceeaşi perioadă la 853 milioane lei, iar sumele aflate în casă şi conturi bancare erau de 300 milioane lei.
1,05 mld. lei
La Nuclearelectrica statul deţine 90,28% din capitalul social, Fondul Proprietatea având doar 9,72%. Valoarea capitalurilor proprii de la finele lui 2008 se ridica la 6,9 miliarde lei, ceea ce face ca sumele ce ar putea fi obţinute prin listarea unei zecimi din societate să fie de 1,05 miliarde lei. Cifra de afaceri din acelaşi an a fost 1,45 miliarde lei, iar profitul net s-a ridicat la 103 milioane lei. Valoarea activelor imobilizate era de 8,14 miliarde lei, iar sumele păstrate în casă şi în conturi bancare se ridicau la 394 milioane lei.
2,1 mld. lei
Producătorul de energie electrică Hidroelectrica este una dintre cele mai importante perle ale portofoliului statului. Suma ce ar putea fi obţinută din listarea a 10% a companiei, aşa cum este ea în prezent, se ridică la 2,1 miliarde lei, în condiţiile unor capitaluri proprii de aproape 14 miliarde lei la nivelul anului 2008. Cifra de afaceri a fost atunci de 2,4 miliarde lei, iar profitul net s-a ridicat la 65 milioane lei. Hidroelectrica urmează însă să fie divizată pentru a fi inclusă în viitoarele companii energetice gigant.
Listările din energie, blocate în scheme sociale
Eficientizarea sistemului energetic naţional prin crearea Electra şi Energetica trebuie, mai întâi, să rezolve câteva probleme mari, precum preluarea, pe de o parte, a activelor şi pasivelor, iar pe de altă parte, a datoriilor.
Proiectul de înfiinţare a celor doi giganţi energetici a primit şi aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ceea ce, teoretic, reprezintă intrarea pe ultima sută de metri. Iar cele două companii au trebuit să devină funcţionabile la jumătatea anului. Practic însă, absenţa rapoartelor de audit la zi şi a unor evaluări recente împinge termenul la cel puţin zece luni, ceea ce înseamnă că Electra şi Energetica nu vor intra în pâine decât anul viitor.
Electra va lua fiinţă prin fuziunea unor complexuri energetice, a Nuclearelectrica şi a unor divizii Hidroserv şi Hidroelectrica. Energetica va reuni sucursale ale Termoelectrica, Hidroserv, Hidroelectrica şi o parte din CNH Petroşani.
Decizia de înfiinţare se bazează teoretic pe necesitatea stabilizării sistemului energetic naţional, proiectul încercând să eficientizeze industria. Măsura cuprinde şi o schemă de solidaritate socială, fiind puse laolaltă companii profitabile cu societăţi cu pierderi şi ineficiente. Realizarea efectivă a proiectului trebuie însă să rezolve câteva probleme mari.
Prima este legată de acţionariat. Vor fi necesare adunări generale în care o persoană mandatată va prezenta proiectul ce trebuie aprobat de consiliile de administraţie. Perioada în care se vor realiza şi adopta deciziile plus schimbarea acţionariatului va fi de cel puţin cinci luni. Mai mult, printre acţionari se găseşte şi Fondul Proprietatea, ai cărui minoritari privaţi (40% din capitalul social) trebuie să fie de acord. „Până când nu vom vedea evaluarea activelor rezultate din noile companii, nu ne putem pronunţa asupra deciziei statului de înfiinţare a celor două companii“, spune Ionuţ Popescu, preşedintele Fondului Proprietatea.
De asemenea, după realizarea auditului financiar, va trebui stabilit cine preia activele şi pasivele, dar şi cine plăteşte datoriile. O altă problemă este cea contractuală, anumiţi consumatori având acorduri de furnizare a energiei electrice la un anumit preţ. În cazul în care preţul mediu care va rezulta din fuziune va fi mai mare, diferenţa trebuie acoperită de stat, ca pierdere asumată.
Totodată, pot apărea dificultăţi în administrarea patrimoniilor. Avem deja exemplul CFR, unde, după ce societatea a fost divizată în 22 de companii, circa 40% dintre terenuri au rămas fără o situaţie juridică clară, nerezolvată nici până acum. „Procedura de fuziune a companiilor intră într-o logică economică, cea a diversificării surselor de producţie, dar o împărţire greşită poate duce la necorelarea unor resurse ale sistemului energetic, proiectate iniţial pentru a lucra împreună“, spune Răzvan Orăşanu, fost preşedinte AVAS, adăugând că programele de investiţii aflate în curs vor fi afectate direct de reorganizare. O formă de privatizare a acestor giganţi ar putea fi găsită în viitor, listarea parţială a unor pachete de acţiuni fiind posibilă. Dar durata înfiinţării efective şi decizia politică necesară listării vor face ca povestea apariţiei la bursă să fie comparabilă cu cea a Fondului Proprietatea, care nu este tranzacţionabil pe o piaţă reglementată nici după cinci ani de la termenul iniţial.
Procedura de fuziune a companiilor are logică economică, dar o împărţire greşită poate duce la necorelarea unor resurse ale sistemului.
Răzvan Orăşanu, fost preşedinte AVAS
