Există astăzi un curent de opinie întreținut de adepții folclorului urban și care este concentrat în jurul tezei că era mai bine înainte de 1989. Atunci era țara condusă de un adevărat patriot, iubitor de oameni și dătător de locuri de muncă și apartamente.
Era un fel de paradis terestru și repetarea obsesivă a ideilor a dus la spălarea creierului multor tineri care n-au apucat să trăiască minunățiile epocii aurite de propaganda de partid și de stat. Se mai știe că atunci se învăța mult și era o uriașă competiție pentru locurile de la facultățile de renume, cele finanțate cu prioritate de regimul comunist.
Imaginea aurită a unei epoci de prosperitate cade și dacă sunt citite anuarele statistice ale autorităților comuniste. Chiar dacă specialiștii erau puși să cosmetizeze datele care ar fi putut să ajungă sub ochii unor analiști serioși, pasionați de adevăr, informațiile incluse în anuarul publicat în anul 1985 sunt șocante.
Există rubrica privind producția de carte și broșuri la pagina 318. Acolo s-a scris negru pe alb că în anul 1980 au fost imprimate volumele aparținând a 3.810 de titluri, tirajul fiind de 76.000.000 de exemplare. Cifra este impresionantă, dar înseamnă că rația de carte pe cap de locuitor nu atingea 3 volume.
Timpul a trecut și România a tot înaintat spre socialism. S-a ajuns în 1984 și ar fi trebuit să fie mai multă carte. Teoria este frumoasă, dar pe meleagurile carpatine practica omoară. Editurile au pregătit numai 3.214 titluri și au fost imprimate 64.335.000 de cărți.
Se poate spune că nu era o scădere deosebită sau altă scuză poate să fie inventată. În realitate, era o adevărată prăbușire pentru că trebuie să se țină cont și de creșterea demografică, estimată la circa 400.000 de persoane.
Autoritățile de la București au dus o politică pur criminală împotriva poporului român, un fel de sterilizare intelectuală, în numele ideii de plată a datoriei externe. Catastrofa provocată de regimul comunist mai este amplificată de două aspecte. Autorii anuarului au inclus în statistică și broșurile, ceea ce înseamnă că publicațiile de valoare erau absolut insuficiente.
Era o metodă specifică regimului comunist de a amesteca produsele analizate pentru a obține o imagine pozitivă. Erau puse împreună autostrăzile cu drumurile naționale și se poate ajunge la concluzia că toată țara era brăzdată de benzile late din beton armat.
Multe din tomurile aflate în librăriile regimului erau materiale de propagandă și aveau o valoare nulă pentru progresul intelectual al poporului român. Dacă se elimină balastul ideologic, cuvântările dictatorului de la București, valoarea științifică și literară a volumelor publicate scade catastrofal.
Conducătorii de la București au făcut totul pentru a pune în practică ideile lansate de poliția politică a lui Stalin în anul 1947. Nu trebuia ca poporul să știe multă carte și, mai ales, nu trebuia să gândească în mod corect. Din păcate, puterea acestei munci de propagandă se vede astăzi și masele au rămas captive în capcana gândirii cât mai simpliste.