Lipsa fondurilor financiare si structura destul de limitata a productiei raman probleme a caror rezolvare se amana sine die. Taxele prea mari si legislatia complicata, adesea confuza, sunt invocate in strigatele de disperare ale agentilor economici. In prezent, Romania utilizeaza jumatate din capacitatea industriala in functiune in 1989, cand se lucra la 70 – 80% din capacitatea proiectata. In acelasi timp, nimic nou in structura productiei nu s-a consemnat pana acum, iar pietele de desfacere au ramas aceleasi, spune Mircea Panaite, director general al Comisiei Nationale pentru Prognoza Economica. Mai mult chiar, produsele industriale realizate in Romania nu au continuitate, in procesele de fabricatie mai putin de 80% din productiile indigene intra in mod constant. Deficientele in management si slaba initiativa au determinat intreprinderile sa se limiteze la onorarea comenzilor cu beneficiarii si mai putin sa tinteasca spre contracte cu derulare pe termen lung. O revenire a economiei nu este posibila in acest an. Pilonii de sustinere a relansarii constau in dezvoltarea consumului populatiei si a investitiilor. Dar banii lipsesc pe toate fronturile. Bugetul de stat, secatuit el insusi de resurse, nu-si slabeste chingile pentru stimularea anumitor activitati. Dimpotriva, concentrarea pe repartizarea deficitelor din economie intre contribuabili nu face decat sa sporeasca si mai mult povara fiscala. La randul lor, bancile comerciale raman extrem de prudente.
Astfel, acordarea unui credit presupune reducerea la maximum a riscului asumat de banca. Bancile isi vor orienta resursele catre afaceri cu traditie, care s-au dovedit profitabile, dar nu vor cuteza, in acelasi timp, sa-si ia mana de pe crestetul marilor colosi industriali, care inglobeaza o uriasa forta de munca. Perdantii vor fi intreprinderile private care se lupta pentru subzistenta, iar planurile de afaceri vor fi omorate din fasa. In aceste conditii, relansarea investitiilor ramane un deziderat pentru mileniul III. Ca si stimularea consumului populatiei, avand in vedere ca puterea reala de cumparare a veniturilor (salarii, pensii) va scadea in 1999 cu 3,5 – 5,5%, conform prognozelor.
Problemele cu care se confrunta economia reala nu vor ajunge, nici in acest an, la urechile autoritatilor, preocupate sa iasa la liman cu angajamentele asumate la extern – imprumuturile externe ajunse la scadenta. In plus, statul devine din ce in ce mai slabit sub influenta diversilor factori de presiune: adversari politici sau grupuri puternice de interese, care au capatat privilegii pe care cauta cu orice pret sa le pastreze. La acestea se mai adauga faptul ca 1999 este un an preelectoral. In cele din urma, puterea actuala va subordona prioritatile reformei propriilor interese.
Autoritatile sunt
cu ochii spre Washington
Din perspectiva integrarii euroatlantice, 1999 este un an plin de asteptari pentru Romania. Dupa summit-ul de la Madrid, usa Aliantei Nordatlantice a ramas intredeschisa. Reuniunea NATO la nivel inalt de la Washington, din luna aprilie a acestui an, ar trebui sa o confirme. Oficialitatile de la Bucuresti spera ca Romania sa fie, daca nu nominalizata cu acest prilej, macar reamintita ca ramane printre candidatele la cel de-al doilea val.
„Semnale oficiale nu exista in acest sens, sunt doar sperantele noastre”, spune Gheorghi Prisacaru, presedintele Comisiei de politica externa din Senatul Romaniei. Si continua: „Indeplinim, in mare, conditiile impuse statelor candidate la aderare. Dar aderarea nu depinde numai de noi. Sunt si state care au pozitie diferita de a noastra in ceea ce priveste largirea Aliantei. Este foarte important ca acestea, mai ales Rusia, sa nu-si impuna punctul de vedere la Washington”.
Desi reorganizarea si restructurarea Armatei poate fi „un model pentru celelalte sectoare”, dupa cum declara premierul Radu Vasile, politica economica de austeritate, obligatorie in acest an, nu are darul de a accelera procesul de reforma. Intentiile guvernantilor de a creste permanent bugetul Ministerului Apararii Nationale, ca o conditie a acceptarii Romaniei in NATO, se lovesc de nemilosul deficit de 2% din PIB. Armata a primit un buget de 7.854,2 miliarde lei si sunt putine sanse pentru o alocare suplimentara de resurse. Ar fi necesare circa 13.000 miliarde lei, adica un buget de 1,1 miliarde dolari. In lipsa argumentelor de ordin economic, raman consolarile (Spaniei i-au trebuit 20 de ani pentru a se integra definitiv) si argumentul pozitiei geostrategice, al factorului de stabilitate si echilibru in zona, precum si al contributiei directe pe care Romania a avut-o la consolidarea stabilitatii regionale si la stingerea unor conflicte din zone geografice exterioare Europei.
Aderarea la Uniunea Europeana pare un obiectiv si mai indepartat decat integrarea in Alianta Nordatlantica. Romania indeplineste criteriile politice, face progrese in directia armonizarii legislative, dar are restante serioase la reforma administrativa, restructurare industriala si privatizare. Din punctul de vedere al dinamicii economiei, 1999 se anunta un an de descrestere, chiar daca Guvernul pare decis sa recupereze timpul pierdut in restructurare si privatizare. Factorilor interni li se adauga si pozitia nuantata a unor tari membre UE.
Scaderea entuziasmului largirii Uniunii este deja evidenta. Tarile mai sarace, membre ale UE, beneficiare de fonduri de coeziune si restructurare, se tem ca aceste ajutoare financiare se vor micsora, directionarea lor spre noii membri fiind prioritara. Se simt rezerve si din partea tarilor dezvoltate, principali contribuabili la bugetul UE. Germania, de pilda, cea mai importanta sursa de venituri, intentioneaza sa acorde prioritate finantarii landurilor sale din rasarit, in detrimentul bugetului Uniunii. La ora actuala, se duc negocieri de aderare cu Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Cipru, Polonia si Slovenia. Dar reticenta unor tari membre si procedurile de ratificare vor impinge procesul de aderare al acestor tari probabil pana in anii 2004-2005.
Rapoartele de evaluare ale Comisiei Europene estimeaza ca, in anul 2000, este posibila inceperea negocierilor cu Letonia, Lituania si poate Slovacia. Despre Romania si Bulgaria, nici un cuvant. Toate acestea ar trebui sa dea de gandit actualilor si viitorilor guvernanti. 1999 nu poate fi un an spectaculos, dar poate oferi baza tratarii Romaniei ca un partener serios. Cu o conditie: materializarea angajamentelor de principiu in fapte.