Instituţiile irosesc discreţionar şi defectuos banii pe avocaţi deşi au jurişti proprii, susţine Curtea de Conturi, care cere reglementări mai stricte. Însă politicienii vor să menţină situaţia pentru că avantajează toate partidele.
Un veritabil fenomen, astfel caracterizează un raport al Curţii de Conturi (CC) cheltuirea iresponsabilă a banilor publici cu firmele de avocatură. Deşi au propriile departamente juridice care ar trebui să se ocupe de activităţile curente de reprezentare sau de consultanţă, majoritatea instituţiilor (ministere, companii de stat, primării, consilii judeţene, spitale şi altele) preferă să plătească sume considerabile pentru a cumpăra aceste servicii de la firme private. În multe situaţii, decizia nu este justificată de complexitatea speţelor, aşa cum ar fi normal. O statistică a CC arată că, în 2008-2010, cheltuielile autorităţilor centrale şi locale cu avocaţii au însemnat 70% din cheltuielile cu angajaţii proprii.
„A aloca fonduri considerabile pentru o activitate care intră în atribuţiile unei structuri din cadrul unei entităţi publice este inoportun şi fundamental ineficient“, consideră CC. Instituţiile centrale, în special, – în top plasându-se Ministerul Finanţelor, Compania Naţională de Autostrăzi, Electrica şi Hidroelectrica – au topit peste 317 milioane de lei cu serviciile de avocatură în ultimii doi ani.
„Ce activitate mai desfăşoară personalul din structurile de specialitate juridică dacă serviciile juridice au fost externalizate?“, se întreabă CC, care propune, într-o scrisoare trimisă Senatului, iniţierea unei legi care să restricţioneze angajarea de către instituţiile care au jurişti a serviciilor prestate de societăţi şi cabinete de avocatură. Politicienii nu au însă nicio intenţie să modifice actuala stare de lucruri.
Raport dur fără ecou
„Noi nu putem trage la răspundere pe nimeni. E clar că era mai ieftin, mai eficient și mai lipsit de riscuri să apelezi la departamentele juridice decât la case de avocatură. Însă cred că nici Puterea, nici Opoziția nu vor să schimbe lucrurile“, afirmă senatorul PDL, membru al Comisiei Juridice, avocatul Iulian Urban.
De altfel, raportul foarte dur al CC pare pierdut pe circuitul birocratic al Parlamentului. Şansele ca soluţiile pe care le propune să se transforme într-o lege sunt cvasiinexistente.
„Toate instituţiile publice au departamente juridice, unele dintre ele cu personal numeros. În fişa postului acestor consilieri juridici este trecută, alături de exprimarea opiniei juridice cu privire la actele şi deciziile instituţiei pentru care lucrează, şi reprezentarea în instanţă a angajatorului“, spune Georgiana Iorgulescu, director executiv al Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ). Excepţie fac cazurile în care sunt angajate servicii de asistenţă juridică şi reprezentare a României în faţa Curţii de Arbitraj Internaţional, ceea ce presupune o specializare pe care Ministerul Finanţelor nu o poate asigura, după cum apreciază şi CC. Ultimul contract de acest tip încheiat de Finanţe datează din mai 2010 şi prevede un onorariu de 160 de euro fără TVA pe oră.
Acesta este unul dintre motivele din cauza cărora Ministerul de Finanţe este campion al cheltuielilor cu avocaţii, însemnând peste 108 milioane lei, din 2008 până acum. Totodată, există şi autorităţi, cum ar fi Agenţia de Administrare Fiscală, Ministerul de Interne sau cel al Apărării care nu au cheltuit niciun ban cu servicii private de avocatură.
La polul opus se află însă instituţii sau companii de stat care au încheiat contracte „discreţionar“, „defectuos“, „inoportun“.
„Entităţile publice nu au urmărit activităţile desfăşurate de societăţile/cabinetele de avocatură, fapt demonstrat nu doar de lipsa documentelor justificative din care să reiasă aceste cheltuieli, ci şi de lipsa de informare privind acţiunile de reprezentare, lipsa hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată, a deciziilor instanţelor de judecată şi, mai ales, necunoaşterea sumelor ce urmează a fi recuperate ca urmare a câştigării cauzelor“, precizează raportul. Cheltuieli foarte mari au mai fost constatate la CFR, Aeroportul Băneasa, Metrorex, Autoritatea Aeronautică, Tarom, Termoelectrica, Electrocentrale.
Printre instituţiile păguboase, sunt enumerate, pe lângă companiile de stat, numeroase primării şi consilii judeţene.
Contracte prost întocmite
„Grave deficienţe“ au fost depistate, de exemplu, la Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti, Administraţia Străzilor şi Opera Română. Doar la aceasta din urmă s-au decontat 204 mii lei pentru servicii juridice pentru care angajaţii aveau atribuţii în fişa postului.
Raportul concluzionează că întocmirea contractelor s-a făcut defectuos pentru că „entităţile publice au respectat drepturile societăţilor/cabinetelor de avocatură, dar nu şi-au exercitat şi propriile drepturi, asumându-şi numai obligaţii de a plăti necondiţionat“. Curtea de Conturi nu vorbeşte însă şi de modalitatea în care sunt contractate aceste servicii şi de eventuale nereguli în achiziţiile publice.
Un avocat, membru al uneia dintre casele de avocatură aflate în top 5 după cifra de afaceri, spune că o problemă serioasă este cea a modului de selecție a avocaților care lucrează pentru stat. „De multe ori, licitațiile se organizează doar de formă, câștigătorii sunt cunoscuți dinainte“ spune acesta, amintindu-și cum societatea sa a pierdut o licitație pentru un contract de exproprieri la Ministerul Transporturilor, deși prețul cerut pentru serviciile ce urmau să fie prestate era de circa 80 de ori mai mic decât cel solicitat de firma desemnată câștigătoare. Acesta a adăugat că nu se poate renunța complet nici la avocați, nici la departamentele juridice, chiar dacă, de multe ori, acestea sunt supradimensionate. „Nu poți să faci de toate în meseria asta, sunt situații în care te descurci cu resursele proprii, și altele în care ai nevoie de experți independenți“, explică avocatul citat.
Cum se obţin contractele
Aceste observaţii sunt susţinute şi de Georgiana Iorgulescu. Directorul executiv al CRJ crede că o mare atenție trebuie acordată, în afara sumelor uriașe plătite caselor de avocatură din bani publici, şi modului în care sunt selecţionate acestea.
„De multe ori se invocă urgenţa şi se sare peste licitaţie“, explică Georgiana Iorgulescu. Ea crede că risipa din acest domeniu ar putea fi stopată dacă atât consilierii jurdici ai instituțiilor publice, cât şi şefii lor ar fi responsabilizaţi, dacă procedurile de achiziţie publică pentru serviciile de asistență juridică ar fi mai transparente şi, mai ales, dacă cei responsabili de neregulile constatate de CC ar fi traşi la răspundere.
Sumele cheltuite de stat cu avocaţii sunt semnificative pentru piaţa acestui tip de servicii, estimată la 200 milioane euro anual. Prin urmare, statul este un client care asigură circa 15% din veniturile acestui domeniu.
16
mii de persoane sunt angajate în departamentele juridice ale celor 2.409 de autorităţi centrale şi locale din România, 6.798 lucrând în cele 408 instituţii centrale
68,5
milioane euro
au cheltuit autorităţile centrale, în 2008-2010,
cu propriile
departamente
juridice
79,4
milioane euro au cheltuit autorităţile centrale, în aceeaşi perioadă, cu societăţile şi cabinetele de avocatură private