Promovata i graba si pusa pe coltul mesei la semnat, Ordonanta de urgenta nr. 205/2000 privind conversia i actiuni a creantelor cuvenite bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale, fondurilor speciale si Fondului Proprietatii de Stat pare sa fi fost mai degraba o polita de asigurare pentru clientii favoriti initiatorului - Mihai David, presedintele Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala -, decit o lege general valabila pentru agentii economici debitori. Numai astfel se explica emi
Promovata i graba si pusa pe coltul mesei la semnat, Ordonanta de urgenta nr. 205/2000 privind conversia i actiuni a creantelor cuvenite bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale, fondurilor speciale si Fondului Proprietatii de Stat pare sa fi fost mai degraba o polita de asigurare pentru clientii favoriti initiatorului – Mihai David, presedintele Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala -, decit o lege general valabila pentru agentii economici debitori. Numai astfel se explica emiterea actului normativ „i fuga” si completarea acestuia imediat dupa aparitia lui i Monitorul Oficial, ca urmare a discutiilor aprinse dintre promotorul Ordonantei si ministrul finantelor, Decebal Traian Remes.
„Parerea mea este ca nu e o masura buna. Ce facem, retransformam statul i proprietar? O masura luata impotriva blocajului financiar nu trebuie sa faca discriminare. Aceasta ordonanta, asa cum a fost emisa, este interpretabila, adica nu este aplicabila tuturor societatilor de stat, ci numai de la caz la caz”, afirma Nicolae Vacaroiu, vicepresedinte PDSR. Forma initiala a Ordonantei de urgenta lasa deschise o sumedenie de portite: societati comerciale cu capital de stat sau privat intrau de-a valma sub incidenta acestei legi, daca reprezentantii lor aveau „trecere” la mai marii institutiilor creditoare. Ce importanta mai avea faptul ca Ordonanta nu facea nici o referire la modul i care ar fi urmat sa fie valorificate actiunile sau i portofoliul cui intrau acestea dupa conversia creantelor, de vreme ce un lucru era clar: societatea devenea curata, iar proprietarul avea toate sansele sa-si adjudece, la pret de solduri, pachetul de actiuni rezultat i urma transformarii datoriilor i actiuni? Daca Ordonanta ar fi ramas i forma iaintata cabinetului si semnata de membrii acestuia precum „primarii”, surse apropiate Ministerului Finantelor afirma ca prima societate comerciala favorizata de prevederile actului normativ ar fi fost Petromidia. Numai ca n-a fost sa fie asa.
Ordonanta ar trebui aplicata de la caz la caz
Premierul Mugur Isarescu a fost nevoit sa recunoasca aceasta noua bilba guvernamentala, care a agitat spiritele chiar printre membrii Executivului, si cu mai putin de 48 de ore iaintea alegerilor a convocat o conferinta de presa al carei scop era tocmai acela de a repara ce se mai putea repara dintr-un act normativ fara cap si fara coada.
Asa s-a ajuns la o noua forma care vizeaza exclusiv societatile comerciale cu capital de stat. „Este un act normativ bun i cazurile de privatizare, pentru ca elimina acea tirguiala pentru obtinerea de ilesniri la plata datoriilor istorice”, afirma Decebal Traian Remes. insa Ordonanta va fi aplicata „de la caz la caz”. Cu alte cuvinte, va ramine la latitudinea institutiilor bugetare daca accepta sau nu o stergere de datorii prin conversia acestora i actiuni. Iar portitele prin care se poate face lobby pentru o societate sau alta ramin i continuare deschise.
in plus, statul nu va fi, sigur, printre cistigatori. Conversia i actiuni, asa cum a fost gindita de initiatorul ei, Mihai David, favorizeaza i schimb agentul economic si, implicit, pe noul proprietar, i cazul i care are loc privatizarea.
Practic, cum poate fi tradus actul normativ? O societate comerciala este pe punctul de a fi privatizata. Adunarea generala a actionarilor decide conversia datoriilor (fara penalitatile de itirziere, care vor fi sterse) i actiuni, iar creditorii, institutii ale statului, accepta acest proces. Potentialul investitor are astfel posibilitatea de a achizitiona si actiunile de la FPS, si pe cele ce intra i ograda institutiilor bugetare. Dar pe acestea din urma le va cumpara cu discont. Iar pretul oferit poate fi cu mult mai mic decit valoarea datoriilor pe care le prezinta societatea. Fireste, o societate peste care apasa datorii istorice nu va fi niciodata atractiva, isa itre sistemul aplicat pina acum si cel promovat i ultima sedinta de guvern de saptamina trecuta exista deosebiri esentiale. Obtinerea unei ilesniri la plata datoriilor restante, prin reesalonarea acestora, chiar cu stergerea penalitatilor de itirziere, lasa bugetelor sansa de a-si recupera datoria dupa un grafic prestabilit. in noile conditii, aceasta sansa dispare o data cu achizitionarea actiunilor de la institutiile creditoare. „Pe de alta parte, este si un idemn la indisciplina. Adica cei care si-au platit pina acum datoriile nu o sa le mai convina sa plateasca, ci o sa apeleze la conversia i actiuni. Cred ca cea mai buna solutie pentru stoparea blocajului financiar ar fi aceea ca activele, capacitatile neutilizate ale societatilor de stat datornice sa fie scoase imediat la vinzare, si astfel
s-ar mai recupera ceva din creante”, afirma Nicolae Vacaroiu.