Se pot distinge trei perioade importante.
Etapa 1. Prima, iainte de liberalizarea telecomunicatiilor din UE (pina la 31 decembrie 1997), i ciuda unui numar redus de tranzactii, a avut un puternic impact asupra industriei. Ofertele limitate si conditiile atractive (perioada mare de monopol, ajustarea tarifelor folosind metoda „price-cap”, telefonia mobila ica nedezvoltata etc.) au atras un numar mare de competitori, conducind la preturi ridicate, uneori, chiar foarte ridicate.
Deutsche Telekom a investit i Ungaria
in prima tranzactie de succes, privind Matav din Ungaria, i 1993,
s-au obtinut aproximativ 2.400 USD/linie, mult mai mult decit valoarea de la acea vreme a unei linii British Telecom (BT), 1.700 USD/linie, sau a unei linii din SUA – 1.428 USD! Printre finalistii licitatiei s-au numarat consortiile MagyarCom (Deutsche Telekom/DT si Ameritech), Duna Telecom (France Telecom/FT si US West International), Euro Telecom Hungary (Stet International cu Bell Atlantic) si Telefonica Internacional cu PTT Olanda si GTE. Au prezentat oferte finale consortiile MagyarCom – 875 mil. USD, Duna Telecom – 830 mil. USD si Euro Telecom Hungary – 910 milioane USD. Privatizarea a fost sustinuta de organizatii financiare mondiale prin plasamente convertibile i actiuni: IFC – 30 milioane USD si BERD – 60 milioane USD. in decembrie 1993 a fost desemnat cistigator consortiul Magyarcom: Deutsche Telekom (50%) si Ameritech (50%) pentru 875 mili. USD, desi consortiul format din Stet si Bell Atlantic oferise mai mult, 910 milioane USD, fiind apreciata isa experienta DT i Germania de Est. Pentru investitiile facute, IFC si BERD au primit 1%, respectiv 2% din actiunile Matav.
Prin licenta, cistigatorul a obtinut controlul companiei, concesionarea pe 25 ani, monopol i primii opt, i furnizarea serviciilor interurbane si internationale, impreuna cu servicii locale i 29 de regiuni, dar si obligatia de a avea o rata de crestere anuala de 15,5% a numarului liniilor telefonice si o durata de asteptare de sase luni i anul 1997. Pentru aceasta, trebuia sa investeasca i retea 4,2 mld. USD.
La acea vreme, i Ungaria existau 1,2 mil. linii telefonice, adica o densitate telefonica de 15,4%, iar venitul pe o linie telefonica era de 393 USD. Rezultatele privatizarii sunt deosebite: dublarea densitatii telefonice i patru ani (30,5% i 1997) si o valoare exceptionala pentru companie (2,92 mil. dolari, adica 2.412 dolari/linie).
Succesul deosebit s-a datorat pregatirii din timp a operatorului Matav si unei strategii sectoriale adecvate. Ungaria a fost impartita i 54 zone operationale, 29 fiind concesionate operatorului Matav, restul de 25 fiind deschise competitiei. in februarie 1993, cu circa sapte luni iainte de licitatie si dupa marirea tarifelor cu 15% i termeni reali, guvernul a anuntat o formula automata de modificare a tarifelor („price cap”), care sa controleze modificarile ulterioare, tinind seama atit de inflatie, cit si de costuri. in decembrie 1995, statul a vindut aceluiasi consortiu (Magyarcom) 37% din actiunile Matav pentru 852 milioane USD, rezultind pentru companie o valoare mai mica – 2,3 mld. USD.
in Cehia s-a facut marire de capital
Un alt mare succes a fost iregistrat i Cehia, unde au fost oferite prin licitatie internationala 27% din actiunile operatorului national SPT Telecom. Vinzarea s-a facut prin marire de capital, pentru ca rezultatul ei sa ramina i companie. Pentru sporirea atractivitatii, i ianuarie 1995 guvernul a anuntat posibilitatea cresterii tarifelor la 4,5 – 7 centi pentru o unitate de convorbire si acordarea monopolului asupra comunicatiilor interurbane si internationale pina i anul 2001. La acea vreme se estima itre 0,5 si 1 mld. USD valoarea pachetului vindut. La iceputul lunii octombrie 1994, a fost stabilita lista cu cele 12 companii. Cu doua luni iainte de termenul fixat au ramas cinci competitori: Telfar (FT si Bell) a carei oferta se estima la 850 milioane USD; CeTel (DT si Ameritech) – 1,05 mld. USD; Telsource (PTT Telecom, Swiss Telecom) – 750 milioane USD; TeleDanmark – 900 milioane USD si Stet – 950 milioane USD. Pe 28 iunie 1995 a fost declarat cistigator consortiul Telsource (PTT Telecom din Olanda – 51% si Swiss Telecom – 49%), cu 1,45 mld. USD. Desi nu a avut cea mai mare oferta, a fost preferat pentru programul anuntat (orar, experienta, tehnologie). Stet a oferit 1,5 mld. USD, Telfar 1,35 mld. USD, TeleDanmark si Cetel 1,2 mld. USD. A rezultat astfel o valoare a operatorului SPT de 5,8 mld. USD, adica 2.578 USD/linie, valoare mai mare decit cea obtinuta la privatizarea operatorului Matav. La data vinzarii, Cehia avea o densitate de 22%, care a crescut la 38% la finele anului 1999. Ca si i Ungaria, imediat dupa desemnarea cistigatorului licitatiei pentru SPT, a fost anuntata licitatia pentru licente de operare i 16 zone cu mica densitate telefonica si lista de asteptare mare, iar printre competitori
s-au regasit si companiile de televiziune prin cablu. Succesul tranzactiei si al restructurarii societatii s-a datorat atit strategiei sectoriale, cit si conditiilor economice si politice. Dar si faptului ca vinzarea s-a facut prin marire de capital – din aceasta tranzactie statul ceh nu a icasat nimic.
Sirbii au facut o tranzactie particulara
intr-o tranzactie particulara, un pachet minoritar de actiuni Telecom Serbia, de 49%, a fost vindut consortiului Telecom Italia, 29%, si restul de 20%, catre OTE pentru 840 USD/linie.
Etapa 2. A doua perioada, dupa liberalizarea telecomunicatiilor (1 ianuarie 1998), a demonstrat un interes mai mic pentru operatorii nationali din Europa Centrala si de Est. Acesta ar putea fi pus pe seama liberalizarii din tarile UE, ofertelor i exces, precum si sistemului macroeconomic existent.
RomTelecom a fost vindut prea tirziu
RomTelecom din Rominia a demarat procesul de privatizare la iceputul anului 1997 si, dupa un lung proces, la 30 decembrie 1998, 35% din actiuni si 16% din drepturile de vot au fost vindute operatorului OTE din Grecia, pentru 675 milioane USD, adica aproximativ 540 USD/linie. in anul privatizarii, RomTelecom avea circa 3,6 milioane abonati, o densitate telefonica de circa 16%, un grad de digitalizare de circa 30%, ce plasau Rominia pe unul dintre ultimele locuri i Europa. Ca si i cazul privatizarilor de succes din Europa, si la privatizarea RomTelecom s-au oferit unele avantaje partenerului strategic: monopolul serviciilor de baza pentru patru ani, controlul companiei, formula „price-cap” de marire a tarifelor si licenta de operare telefonie mobila i sistem DCS-1.800, cu scopul de a face mai atractiva oferta. si-au exprimat interesul pentru achizitionarea pachetului de 35% din actiunile RomTelecom sase companii: Deutsche Telekom, France Telecom, SBC (SUA), KPN (Olanda), OTE din Grecia si STET din Italia. Au fost precalificate ultimele patru companii, iar i luna august si-au anuntat retragerea companiile SBC si KPN astfel ca au depus oferta finala operatorii OTE din Grecia si Stet.
Operatorul OTE avea la finele anului 1998, i Grecia, circa 5,5 mil. abonati telefonie fixa, o densitate de circa 52,7% si un grad de digitalizare de 55%. OTE detinea i Grecia monopolul serviciilor de baza, ISDN, circuite ichiriate si opera o retea de telefonie mobila i sistem DSC-1.800, fiind partener cu Telenor din Norvegia (30%). inca din anul 1997, OTE a iceput o campanie de expansiune i regiune, investind i operatorii nationali i curs de privatizare: 20% i Telekom Serbija pentru care i iunie 1997 a platit 380,8 mil. USD, 90% din ArmenTel, operator national din Armenia pentru care i decembrie 1997 a platit 142,5 mil. USD.
Pentru administrarea RomTelecom, OTE s-a asociat cu operatorul american GTE, cel care va fi achizitionat de operatorul american Bell Atlantic, formind o noua companie, Verizon. GTE avea optiunea de a achizitiona actiuni RomTelecom i doi ani.
in octombrie 1998, Telecom Italia anuntase un plan ce prevedea achizitii internationale de circa 11,25 mld. USD pentru urmatorii trei ani, fara a se proba si eficienta lor. Acest plan s-a dovedit fatal autorului, presedinte Gian Mario Rossignolo, care a fost nevoit sa demisioneze ca urmare a presiunilor actionarilor, cu doua saptamini iainte de termenul, limita pentru depunerea ofertei pentru RomTelecom! Pe 23 octombrie 1998 este numit un nou presedinte al Consiliului de administratie, Bernardino Libonati, care renunta la politica expansionista a predecesorului sau si astfel, interesul Telecom Italia pentru RomTelecom, dispare. OTE ramine, practic, singurul competitor pentru RomTelecom oferind 675 milioane USD pentru 35% din actiuni si 16% drepturi de vot, fiind declarat cistigator pe 8 noiembrie 1998. trn
Privind retrospectiv, este evident ca privatizarea operatorului RomTelecom a avut loc prea tirziu, nu numai din punctul de vedere al valorii de piata, ci mai ales pentru dezvoltarea infrastructurii. rn
Croatii au luat 850 milioane USDrn
in septembrie 1999, guvernul croat a decis sa vinda 35% din actiunile operatorului national – HT – i-rn
tr-o afacere care se astepta sa evalueze grupul la peste doua miliarde USD, principalii competitori fiind Deutsche Telekom si consortiul Telia/Telnor. La 23 septembrie, Deutsche Telekom si-a retras oferta i ultimul minut, consortiul nordic oferind 611 mil. USD pentru 35% din actiuni. Guvernul croat a respins oferta nordica si a acceptat concesiile cerute pentru revenirea Deutsche Telekom. La iceputul lunii octombrie 1999, Deutsche Telekom a fost de acord sa plateasca 850 milioane USD pentru 35% din actiunile HT, evaluind-o la aproximativ 2,4 mld. USD sau 1.600 USD/linie. rn
in Polonia nu s-au grabit si au cistigatrn
Privatizarea TPSA din Polonia a avut o alta abordare. La sfirsitul lunii septembrie 1998, s-a aprobat lansarea ofertei publice – 25% din actiunile TPSA – iar, mai tirziu, guvernul a redus pachetul la numai 15%, pentru obtinerea unui pret mai mare. La un pret de 15,2 zloti/actiune pentru 15% din actiuni, oferta a fost subscrisa dublu, evaluind TPSA la 6,2 mld. USD sau 775 USD/linie, adica numai cu circa 50% mai mult decit 540 USD/linie rezultati i tranzactia RomTelecom, care se icheia cam i aceiasi perioada de timp. La iceputul lunii februarie 1999, Ministerul Trezoreriei a anuntat licitatia pentru atragerea unui consultant cu scopul selectarii unui partener strategic, iar i august 1999 au aparut doi competitori, France Telecom si SBC din SUA. La iceputul lunii noiembrie 1999, SBC Communications a renuntat. Oferta France Telecom a fost considerata nesatisfacatoare, astfel ca, i ianuarie 2000, guvernul polonez a decis sa redeschida oferta pentru vinzarea a 25-35% din actiuni, 11 februarie fiind data limita pentru oferte. in iulie 2000, grupul condus de France Telecom a platit 4,3 mld. USD pentru 35% din actiuni, managementul companiei si dreptul de a ajunge la 51%. rn
Slovacii nu sunt icintati de tranzactiern
Slovacia a iceput procesul de privatizare a Slovak Telecom prin vinzarea a 51% din actiuni unui partener strategic. in runda preliminara din luna martie 2000, Deutsche Telekom a oferit 0,8 mld. USD pentru 51% din actiuni. Guvernul hotaraste sa creasca procentajul de actiuni pentru ca oferta ce ar putea-o primi de la cei trei competitori (Deutsche Telekom, KPN si Telekom Austria) sa creasca la un miliard de dolari. Dupa retragerea Telekom Austria la finele lunii mai 2000 si a KPN la finele lunii iunie, Deutsche Telekom a oferit la iceputul lunii iulie 2000 948 milioane USD pentru 51% din actiunile Slovak Telekom si optiunea unui pachet de 15%, tranzactia nefiind considerata totusi un mare succes.rn
Lituanienii nu au tinut la pretrn
La iceputul lunii aprilie 2000, Lituania intentiona vinzarea pachetului de actiuni pe care-l detinea i Lietuvos Telekomans, 35%, prin oferta publica, care se estima ca s-ar putea ridica la 210-270 milioane USD, evaluind operatorul la 610-775 milioane USD. insa recesiunea ce a lovit piata de capital (telecomunicatii si tehnologii) i-a determinat sa reconsidere oferta, prin vinzarea a numai 25% din actiuni, la un pret mai mic – 3,15 litas pentru o actiune, la limita inferioara a intervalului si mult mai mic decit 4,17 litas/actiune, cit platise Telia si Sonera pentru pachetul de 60% la mijlocul anului 1998! Chiar si cu acest pret mic de pornire, actiunile au continuat sa scada dupa lansarea ofertei, ajungind la 2,75 litas pe 21 iunie 2000, reducind icasarile pe care le estima guvernul la ceva mai mult de jumatate din suma pe care se sconta. rn
Etapa 3. A treia perioada, asociata cu febra declansata de licitatiile pentru licentele UMTS din Europa de Vest, putem considerat ca a iceput i vara acestui an. Interesul pentru actiuni i operatorii din zona este foarte scazut, sumele mari cheltuite de marii operatori europeni pentru licentele UMTS, precum si sumele, tot mari, care vor trebui investite i infrastructura fiind la baza acestui fenomen. Se mai adauga si cadrul legislativ si de reglementari.rn
in Bulgaria, privatizarea itirziern
in Bulgaria, procesul de privatizare a iceput i august 1998, fiind planificata vinzarea a 51% din actiuni unui partener strategic pina i noiembrie 1998. Din patru competitori finali, numai o singura oferta a fost iaintata – o oferta mixta OTE si KPN -, astfel ca la 11 iulie 1999 consortiul OTE/KPN a fost de acord sa plateasca 510 milioane USD pentru 51% din actiuni la BTC, evaluind-o la aproximativ un miliard de dolari sau aproximativ 370 USD/linie. in acest consortiu, OTE detinea 60% din telefonia fixa si 40% din telefonia mobila (1.800 DCS). Schimbarile politice au aminat tranzactia, iar i vara acestui an negocierile s-au terminat fara ca aceasta sa se fi icheiat, desi oferta fusese crescuta la 600 milioane USD, evaluind compania la circa 1,2 mld. USD. rn
in Cehia lucrurile sunt icurcatern
in martie 2000, JP Morgan a fost desemnat consultant pentru vinzarea a 51% din actiuni Cesky Telecom (CT), evaluata la aproximativ 4 mld. USD. Sarcina consultantului era sa evalueze daca actiunile ar trebui vindute pe pietele internationale de capital, printr-o oferta catre Telsource (Swiscom si KPN) – partenerul strategic al Cesky Telecom – sau printr-o combinatie a acestora. Telsource detine un pachet minoritar, de 34%, care ii oferea posibilitatea de a bloca unele decizii. Ca urmare a eforturilor financiare facute i telefonie mobila (achizitia din Germania, licitatiile UMTS), KPN decide, i august 2000, sa renunte sa-si consolideze pozitia i CT. Guvernul ceh se vede nevoit sa-si reconsidere strategia, fiind dificil de gasit un partener strategic care sa accepte un partener minoritar cu drept de blocaj. Procesul este reluat si, la iceputul lunii octombrie, guvernul ceh invita la discutii Tele Danmark, Telekom Austria, Telecom Italia si Deutsche Telekom. Guvernul ceh a aminat luarea unei decizii i privatizarea CT pina la finele acestei luni, ca de altfel si privatizarea celui de al doilea operator ceh Ceske Radiokomunikace – la finele lunii decembrie. rn
OTE este i curs de privatizarern
Imediat dupa cistigarea alegerilor din aprilie 2000, guvernul socialist grec hotaraste vinzarea unui pachet de 20% din actiunile operatorului national OTE unui partener strategic, i trimestrul III al acestui an. Statul grec detinea 51% din actiuni si dorea sa continue sa pastreze controlul. Grupul OTE iseamna actiuni i operatori din zona (ArmenTel, Serbia Telecom, RomTelecom), dar si un operator mobil de mare succes (CosmOTE). La iceputul lunii octombrie, guvernul grec a trimis invitatii pentru exprimarea interesului la 11 operatori din Europa, SUA si Japonia, isa numai France Telecom, Deutsche Telekom, Telecom Italia, Telefonica din Spain, Southern Bell din USA si NTT din Japonia au primit memorandumul de informare. in ciuda momentului nepotrivit, analistii considera Telecom Italia si Telefonica interesate de tranzactie. Ministerul Finantelor intentioneaza vinzarea catre un investitor strategic a unui pachet ce cuprinde 15-20% actiuni, dreptul de veto i deciziile strategice, statul retinind dreptul de a numi echipa de conducere. Noul plan prevede stabilirea listei scurte i decembrie si alegerea investitorul strategic i ianuarie 2001. rn
in Macedonia tranzactia se va finaliza i 2001rn
in mai 2000, a fost publicat anuntul pentru vinzarea pachetului majoritar de actiuni de 51%, al Makedonski Telekomunikacii, catre un partener strategic, 20 iulie fiind termenul pentru precalificarea ofertelor. sase grupuri internationale de telecomunicatii s-au aratat interesate. Cei sase potentiali competitori erau Matav din Hungary, Vivendi din Franta, OTE din Grecia, Debitel, filiala Swiss Telecom, Slovenia Telecom si Turkcell. Numarul operatorilor internationali atrasi de Mak-Tel contrasteaza cu cel din prima icercare de privatizare cu doi ani iainte, unde OTE fusese singurul operator de telefonie fixa interesat. Conform legislatiei, Mak-Tel are monopolul serviciilor telefonice pina i ianuarie 2006. Interesul pentru Mak-Tel mai era datorat si pachetului de 51% actiuni detinut i MobiMak, filiala de telefonie mobila a operatorului macedonean, singurul din tara, nefiind fixata ica o data pentru oferirea unei a doua licente de telefonie mobila. Finalizarea tranzactiei a fost planificata pentru primul trimestru 2001. rn
Turcia nu gaseste investitorirn
La finele lunii mai 2000, s-a hotarit vinzarea catre un investitor strategic a 20% din actiunile operatorului national turc Turk Telecom, care avea rezervata si o licenta GSM. Oferta a fost lansata pe 13 iunie 2000, pe 15 septembrie 2000 urma ca primii doi clasati sa fie invitati sa liciteze; valoarea de pornire a licitatiei a fost fixata la doua miliarde USD, compania fiind evaluata la 10 mld USD. Din cauza lipsei de interes (pina la 15 septembrie 2000 nu s-a primit nici o oferta), la iceputul lunii octombrie 2000, guvernul hotaraste marirea la 29% a pachetului oferit, pentru ca o saptami-na mai tirziu pachetul sa fie marit la 34%, cu posibilitatea oferirii controlului companiei. rn
in general, i Europa Centrala si de Est, privatizarea operatorilor nationali a isemnat fie vinzarea unui pachet majoritar, fie a unui pachet minoritar, precum si a controlului companiei. Rezultatele privatizarii operatorilor nationali, i afara unor fonduri importante la bugetul de stat, pot fi gasite i dezvoltarea si modernizarea retelelor, i cresterea densitatii telefonice si a calitatii serviciilor, micsorarea listelor de asteptare, toate ica departe de rezultatele tarilor din UE. Acolo unde privatizarea s-a facut la timpul potrivit, rezultatele au fost deosebite: valori de piata mari si, i special, accelerarea dezvoltarii infrastructurii. rn
O trasatura comuna a acestor tari este ca presiunile politice de a mentine tarife reduse au condus la situatia i care operatorii nu au fost capabili sa-si extinda capacitatea rapid. Daca guvernuele nu au suplimentat cu subventii consistente, veniturile scazute au condus i mod inevitabil la o calitate slaba a serviciului, la slaba dezvoltare a infrastructurii de telecomunicatii si lungi liste de asteptare. rn
Cauza comuna a nereusitelor din ultima parte a acestui an se regaseste si i efectele licitatiilor UMTS din Europa de Vest. Un prim efect al acestor licitatii este scaderea cursului actiunilor de telecomunicatii i special i Europa. Marii operatori europeni, preocupati de licentele UMTS, cu un grad de idatorare mult marit si un rating irautatit, nu mai doresc sa investeasca i operatorii de telefonie fixa din Europa de Est. Din aceasta cauza, locul acestora icepe sa fie luat de operatori din regiune, cu capacitati financiare mult mai mici, conducind deci la micsorarea valorii de piata si reducerea ritmului dezvoltarii. trn