Această schimbare implementată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) determină ca multe decizii provizorii să devină definitive, fără ca firmele sau persoanele vizate să beneficieze de posibilitatea reală de a se apăra.
ANAF analizează actele unui contribuabil fără să emită un aviz de inspecție
Verificarea documentară este o procedură prin care ANAF analizează actele unui contribuabil fără să emită un aviz de inspecție și fără a menționa verificarea în Registrul unic de control. În majoritatea cazurilor, contribuabilul nu este informat de la început despre această verificare, ci doar în fazele finale, când ANAF îi solicită clarificări.
Această metodă a fost utilizată sporadic în trecut, însă în prezent a devenit principala modalitate de stabilire a obligațiilor fiscale, înlocuind inspecțiile fiscale tradiționale. Spre deosebire de acestea din urmă, verificarea documentară nu se finalizează cu un raport de inspecție, ci direct cu un draft de decizie de impunere.
Luisiana Dobrinescu, avocat și managing partner Dobrinescu Dobrev SCA, a oferit mai multe explicații.
„Nou trend în controalele ANAF. Se emit decizii de impunere temporare care, de fapt, rămân finale. Din lipsă de personal pe partea de inspecții fiscale, ANAF a schimbat rolul unei proceduri introduse cu mai mult de zece ani în urmă și, mai nou, contribuabilii se trezesc cu decizii de impunere temporare (provizorii), care ulterior devin finale. Este vorba despre verificarea documentară, procedură prin care ANAF nu-l informează pe cel vizat de începere. Cel mult, Fiscul solicită informații și clarificări de la acesta spre finalul verificării”, a spus avocatul, conform Adevărul.
Contribuabilii se trezesc cu decizii de impunere definitive
Un aspect problematic al noii abordări este că, deși legislația prevede că deciziile rezultate din verificările documentare ar trebui urmate de inspecții fiscale pentru confirmare sau infirmare, aceste inspecții nu mai au loc. Astfel, contribuabilii se trezesc cu decizii de impunere definitive, fără să fi avut posibilitatea de a contesta temeinic constatările ANAF.
Mai mult decât atât, legislația fiscală include principiul unicității inspecției fiscale, conform căruia un contribuabil nu poate fi verificat de două ori pentru aceeași perioadă și același tip de impozit. Însă verificarea documentară nu se supune acestei reguli, permițând ANAF să reanalizeze aceeași perioadă, fără ca firmele să poată invoca această protecție legală.
„Dacă ai făcut o dată obiectul unei inspecții care stabilește obligații fiscale suplimentare, o contești, te duci în instanță. Nu-ți stabilește nimic suplimentar, ești fericit, știi c-ai scăpat. În cazul verificării documentare nu există așa ceva”, a mai spus avocatul.
Mulți dintre cei vizați de astfel de verificări nu sunt informați la timp că se află sub control
Un alt punct critic este lipsa unui mecanism clar prin care contribuabilul să primească răspuns la punctele sale de vedere. Deși legislația permite transmiterea de clarificări către ANAF, instituția nu este obligată să răspundă explicit acestora, ceea ce lasă contribuabilii într-o poziție vulnerabilă.
Mulți dintre cei vizați de astfel de verificări nu sunt informați la timp că se află sub control, ci află abia atunci când primesc solicitări de documente sau direct draftul deciziei de impunere. Din acest motiv, este esențial ca cei aflați în astfel de situații să reacționeze rapid și să depună orice document necesar în termen util, pentru a nu risca transformarea unei decizii temporare într-una definitivă.
„Legea nu doar că este necorelată, dar reguli absolut necesare lipsesc cu desăvârșire. Așa ceva este împotriva oricărui tip de procedură onestă. Mulți contribuabili se află în verificare documentară, dar ANAF încă nu i-a informat. Vor ști că sunt verificați atunci când vor fi contactați să furnizeze anumite informații, ori dacă le va sosi draftul de decizie de impunere. Este absolut necesară reacția lor rapidă, pentru a nu se trezi în situația unui rău provizoriu, devenit permanent”, a conchis avocatul.
