Creditorii care au de recuparat sume de bani de la statul roman nu vor mai putea urmări, în următorii cinci ani, participaţiile deţinute de acesta la diferite societăţi comerciale şi bănci, acţiunile devenind temporar insesizabile. În aceeaşi perioadă, nici statul nu va mai avea voie să constituie garanţii asupra acţiunilor deţinute. Interdicţia este prevăzută într-un proiect de lege iniţiat de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, supus în prezent dezbaterii publice.
Dacă va fi adoptat, actul normativ va completa Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăţilor comerciale bancare la care statul este acţionar şi Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
Măsurile, care vor afecta dreptul de proprietate al creditorilor statului (îndreptăţiţi potrivit legii să urmărească inclusiv acţiuni ale debitorului pentru recuperarea creanţelor), sunt justificate de iniţiatorii legii prin necesitatea de a apela la decizii cu caracter excepţional pe o perioadă limitată de timp în contextual crizei economice. Astfel, în expunerea de motive se precizează: “măsura, cu aplicabilitate pe o durată determinată, se impune
cu necesitate pentru realizarea de două obiective de interes public major, a căror importanţă şi legitimitate sunt accentuate în actualul context al crizei economice globale şi al crizei datoriilor suverane: i) menţinerea stabilităţii funcţionale a societăţilor din domenii strategice ale economiei naţionale, societăţi care, prin activitatea proprie şi interferenţele cu alte ramuri economice, influenţează substanţial stabilitatea economică, în ansamblul ei; şi ii) asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii bugetului de stat.”
Iniţiatorii legii consideră că limitarea dreptului de proprietate al creditorilor prin viitorul act normativ nu va crea probleme din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât “afectează într-o măsură rezonabilă, proporţională cu obiectivele legitime, de interes public naţional, respectiv limitarea pe o perioadă scurtă a masei sesizabile a bunurilor statului. Această măsură este dublată de o măsură de restrângere, în realizarea aceloraşi obiective legitime, a drepturilor statului însuşi – pe aceeaşi perioadă statul nu poate garanta cu acţiunile sale la societăţi comerciale.”
Numărul societăţilor la care statul deţine participaţii majoritare sau integrale era de 937, în 2010, iar ponderea veniturilor acestora în PIB de 16%. Statul deţine şi două socităţi bancare: CEC Bank, cu un capital social de 1.047.000.000 de lei şi EximBank, cu peste 800.000.000 lei capital social. După volumul creditelor acordate, CEC deţine o cotă de piaţă de 6,37 %, iar EximBank de 1,18 %.
Potrivit expunerii de motive, societăţile la care statul deţine acţiuni ce nu vor mai putea fi urmărite de creditiori în următorii cinci ani operează în domenii strategice ale economiei (energetic, transporturi aeriene, feroviare, navale, în domeniul bancar), interferând şi influenţând semnificativ şi funcţionarea operatorilor din alte ramuri economice. “Lichiditatea, solvabilitatea şi funcţionabilitatea acestor societăţi impactează asupra stabilităţii ansamblului economiei. Prin obiectul de activitate (servicii de larg interes larg pentru cetăţeni), aceste societăţi prezintă o importanţă particulară şi din perspectivă socială”, susţin iniţiatorii legii. Potrivit acestora, un impact negativ ar avea urmărirea acţiunilor statului de către creditori şi din perspectiva neîncasării unor venituri din dividende la bugetul de stat. Ponderea veniturilor din dividende în PIB în anul 2010 a fost de 0,34 %.
Din perspectivă juridică, acţiunile statului la societăţi comerciale sunt bunuri mobile. Acestea pot fi înstrăinate, dar, întrucât operaţiunea are ca efect diminuarea participaţiei statului, ea poate fi realizată, potrivit legii, prin metodele specifice privatizării. Acţiunile sunt incluse în gajul general al creditorilor, putând, aşadar, să facă obiectul urmăririi silite, în condiţiile Codului de procedură civilă. De asemenea, creditorii pot fi solicita instanţei judecătoreşti, în condiţiile dreptului comun, aplicarea unor măsuri asigurătorii asupra acţiunilor (sechestrul asigurător).