Proiectul a fost acceptat de toate partile, dar in final ne-am impotmolit la discutiile cu Banca Mondiala. Reprezentantii Bancii sunt de acord sa participe alaturi de Guvern numai in cazul in care societatea creata sa administreze riscurile catastrofale va fi o societate nonprofit. Noi avem insa o alta viziune asupra modului cum va functiona aceasta companie”, declara Ilie stefan, secretar de stat la Ministerul Administratiei Publice (MAP).
In ce consta diferenta? Riscurile asigurate prin lege in varianta Guvernului sunt cele de cutremur, inundatie si alunecari de teren, dar in reasigurare vor fi plasate numai primele doua. Astfel, compania de stat va obtine profit dintr-o activitate al carei unic scop ar trebui sa fie protectia populatiei impotriva riscurilor catastrofice si nu colectarea de fonduri pentru nevoile Guvernului. Pe de alta parte, obtinand profit dintr-o asigurare cu caracter obligatoriu, compania de stat intervine in mod brutal pe piata privata, lucru cu care reprezentantii Bancii Mondiale nu sunt de acord.
Asigurarea va fi obligatorie ori prin lege ori prin ordonanta
Conform reprezentantului Executivului, discutiile cu Banca Mondiala se vor finaliza in urmatoarele doua saptamani: „Atunci vom putea avea un punct de vedere coerent despre modul in care va fi promovata legea si cand va putea intra in vigoare”, spune Ilie stefan. Domnia sa adauga faptul ca Guvernul este hotarat sa trimita legea spre aprobarea Parlamentului in prima jumatate a acestui an, dar daca discutiile cu Banca Mondiala nu se vor finaliza cu un acord in timp util, este posibil ca ea sa fie promovata prin ordonanta de urgenta.
Guvernul este multumit, asadar, de forma proiectului de lege, dar nu acelasi lucru se poate spune despre celelalte parti implicate. Solicitati de Guvern sa avizeze legea, reprezentantii Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) sunt sceptici in legatura cu succesul acesteia. „Este inaplicabila in practica, spune presedintele CSA, Nicolae Crisan. Proiectul pe care l-am primit spre avizare contine propuneri venite din toate partile, dar acestea nu sunt structurate intr-un tot unitar”, adauga Crisan.
In ce priveste actorii din piata asigurarilor, opinia generala este ca Guvernul va intampina mari probleme in a plasa anul viitor in reasigurare sumele provenite din primele colectate de la populatie. Motivul principal il reprezinta scaderea capacitatii de retinere a reasiguratorilor, ca urmare a prabusirii pietelor financiare internationale. „A devenit complicat sa plasezi in reasigurare sume mari si cred ca aceasta problema o vom avea si anul viitor”, spune Cristian Constantinescu, presedintele Uniunii Nationale a Asiguratorilor (UNSAR).
Varianta pe care Guvernul a trimis-o spre avizare la CSA este cea de-a treia, proiectul fiind modificat succesiv in functie de reactiile pietei sau de opinia specialistilor din ministerele implicate. Primul proiect, lansat in septembrie 2002, prevedea constituirea unui asigurator de stat care sa administreze riscurile catastrofice, asigurator avand ca actionar majoritar CEC. Companiile private urmau sa participe la afacere ca actionari minoritari si numai daca obtineau in prealabil autorizarea CSA. Doua luni mai tarziu, Guvernul a modificat proiectul, in sensul in care statul urma sa detina controlul afacerii prin infiintarea unei companii de reasigurare in locul uneia de asigurare. In rest, datele problemei ramaneau aceleasi: CEC, actionar majoritar, companiile private, actionari minoritari. Primele de asigurare colectate de piata privata urmau sa fie cedate mai departe reasiguratorului de stat.
Cum nici acest proiect n-a fost in masura sa obtina acordul tuturor partilor (CSA, Banca Mondiala, companii private), in decembrie a fost elaborata o a treia varianta a legii. In esenta, se revine la constituirea unui asigurator cu capital majoritar de stat, in conditiile primului proiect (CEC actionar majoritar), dar statul si companiile private vor asigura protectia populatiei impotriva riscurilor catastrofice intr-un sistem de coasigurare.
Concret, daca valoarea unei locuinte este de 20.000 USD, proprietarul acesteia va putea sa-si asigure casa la valoarea reala pe un singur contract de asigurare, cu mentiunea ca la asigurare vor participa doua companii diferite, una de stat si cealalta privata. Conform proiectului de lege, limita maxima a raspunderii companiei de stat este de 15.000 euro, iar pentru diferenta (5.000 euro) va raspunde compania privata autorizata de CSA. Acelasi algoritm se va aplica si in cazul platii daunelor, despagubirile acordandu-se de coasiguratori proportional cu suma asigurata. Nu in ultimul rand, trebuie spus ca, in toata aceasta ecuatie, asigurarea la compania de stat este obligatorie, in timp ce la cea privata este facultativa.
Cotatiile de prima au ramas neschimbate in toate cele trei variante ale proiectului, desi Guvernul n-a comandat nici un studiu serios care sa evidentieze valoarea fondului locativ national si de aici nevoia de asigurare. Ele sunt de 0,15% din suma la care se face asigurarea pentru locuintele situate in mediul urban si 0,20% pentru cele din mediul rural.
Cat costa acum o asigurare de locuinta?
Exemplu de calcul
Companie – Allianz-Tiriac
Tipul cladirii – apartament 3 camere
Anul constructiei – dupa 1978
Material de constructie – beton armat
Cotatie de prima – 0,18% din suma asigurata (fara fransiza)
Riscuri asigurate (polita all risks):
· incendiu, trasnet, explozie, caderea aparatelor de zbor sau a unor parti din acestea
· cutremur, inundatii, aluviuni
· furtuna, uragan, vijelie, tornada
· ploaie torentiala, grindina
· vandalism prin efractie, talharie, terorism
· prabusire si/sau alunecare de teren
· greutatea zapezii si/sau ghetii
· izbirea de catre autovehiculea cladirii asigurate
· boom sonic, avalanse de zapada, caderi accidentale de corpuri
· riscuri politice.
Cotatiile de prima difera in functie de acoperirea politei (standard sau toate riscurile), tipul cladirii, suprafata, imbunatatiri, vechime.
Un criteriu important este zona seismica in care se afla cladirea (exista trei zone de risc).
