Primul conflict intre stat, reprezentat de Ministerul Finantelor, si banci a inceput o data ce Finantele, in goana dupa bani, au scos pe campul de bataie toata artileria pe care o aveau la indemana. O rafala de titluri de stat destinate persoanelor fizice au pus bancile in situatia de a-si vedea ghiseele parasite de clientii ce si-au orientat economiile catre un plasament mai rentabil si sigur. Dobanzile acordate si garantate suta la suta de stat au eclipsat luni de-a randul randamentul oferit de banci. Finantele au avut insa, in mana, un cutit cu doua taisuri. La scadenta, emisiunile de titluri de stat s-au transformat intr-o povara greu de dus pentru un buget ale carui resurse erau artificial intretinute.
Remes trage spuza pe turta lui
Trebuia gasita o alternativa, care a prins viata o data cu emiterea Ordonantei nr. 120 (in luna august a acestui an). Conform actului normativ, toti agentii economici care deruleaza afaceri cu statul au obligatia sa-si deschida conturi la Trezoreria statului. Altfel, nu-si pot incasa banii, intrucat, conform aceluiasi act normativ, institutiile publice nu pot vira sumele reprezentand contravaloarea serviciilor, marfurilor sau lucrarilor executate in conturile deschise de furnizori la bancile comerciale. Daca acesti bani raman in Trezorerie, bancile isi vad amenintate sumele disponibile pentru rulaj. Pot fi sume mici, luate pe fiecare agent economic in parte, insa la nivel global pot deveni semnificative. in plus, o noua lovitura bate la usa. in Ministerul Finantelor se lucreaza la normele metodologice privind posibilitatea constituirii de depozite la Trezoreria statului. Daca va avea succes, Ministerul Finantelor isi va diminua dependenta de resursele atrase de la bancile comerciale, iar acestea din urma vor pierde un client sigur (statul) si de multe ori pus in situatia disperata de a accepta costuri la orice nivel. Surse din Ministerul Finantelor spun ca dobanda acordata la depozitele deschise la Trezoreria statului va fi negociata cu firma deponenta.
„Aceasta este o concurenta neloiala, pe care statul o face bancilor comerciale”, sustin bancherii. De altfel, subiectul a fost pus in discutie la nivelul Asociatiei Romane a Bancilor, fiind posibil sa se concretizeze intr-o nota oficiala transmisa autoritatilor statului. „Trezoreria vrea sa lucreze ca o banca, fara sa se supuna insa rigorilor specifice sistemului bancar. Nu va fi obligata, practic, sa-si constituie rezerve minim obligatorii la Banca Centrala, neavand, astfel, costuri suplimentare”, spune un bancher, angajat al unei prestigioase banci straine, care a dorit sa-si pastreze anonimatul. in plus, Trezoreria nu percepe comisioane pentru transferul sumelor.
Actionand astfel, statul are de castigat, iar diferenta dintre dobanzile aplicate pentru finantarea deficitului bugetar din disponibilitatile aflate in contul general al Trezoreriei si cele aferente imprumuturilor contractate, in acelasi scop, de pe piata bancara vor servi ca sursa de majorare a veniturilor celor care lucreaza in Trezorerie. Bancherii se tem ca institutii mari, de stat, isi vor orienta plasamentele catre Trezorerie. in plus, critica atitudinea dominatoare a Finantelor fata de agentii economici care lucreaza cu institutiile publice, in speta obligativitatea deschiderii de conturi la Trezoreria statului.
Bancile vor iesi in pierdere
Ordonanta a fost data cu dublu scop: pe de o parte, Finantele si-au propus sa urmareasca mai bine destinatia banilor publici cheltuiti de institutiile statului, iar pe de alta parte, au tintit catre o mai buna colectare a impozitelor si taxelor de la agentii economici.
Cu alte cuvinte, si-au imaginat ca vor intinde, astfel, o plasa rau-platnicilor. Un debitor impotriva caruia Ministerul Finantelor a declansat proceduri de executare silita va avea automat contul blocat in Trezorerie. Cei impotriva carora Ministerul Finantelor nu a actionat isi vor putea transfera banii in conturi bancare „pe propria raspundere”, potrivit finantistilor. insa daca afacerile derulate cu statul nu le vor afecta semnificativ cifra de afaceri, vor intrerupe, fireste, legaturile cu institutiile publice.
Debutul aplicarii Ordonantei nu a fost chiar roz. Au fost institutii in care aprovizionarea a fost inghetata. „Administratorul din unitatea noastra a avut mari probleme pentru achizitionarea unei baterii de masina”, spune un functionar ce lucreaza intr-o unitate a Ministerului Apararii Nationale. Nici Camera Deputatilor n-a fost intr-o situatie mai buna. „Ordonanta creeaza probleme in activitatea de aprovizionare. Eu nu-mi pot permite sa am marfa pe stoc si, de multe ori, contravaloarea marfii pe care o cumpar este la un nivel mic. Pentru o suma mica, furnizorii nu se inhama la o munca in plus si refuza sa deschida conturi la Trezorerie. Atitudinea lor imi afecteaza aprovizionarea”, a declarat Iorgu Constantinescu, seful Directiei de Alimentatie din Camera Deputatilor. Pana sa obtina un raspuns favorabil de la Finante, prin care sa se asigure ca poate efectua si plati in numerar „in limita plafonului de casa stabilit si aprobat de Trezorerie”, directorul Constantinescu a pierdut deja cativa furnizori, acceptandu-i, in schimb, pe altii, cu pretentii mai mari asupra pretului.
in ultima decada a lunii septembrie au aparut normele metodologice de aplicare a Ordonantei, iar inceputul acestei luni a coincis cu incasarea primelor plati efectuate sub incidenta acestei ordonante. Au reaparut, astfel, si protestele. Oamenii de afaceri care si-au dezvoltat relatii cu statul si-au reamintit de prevederile Ordonantei traduse prin „masuri de crestere a birocratiei statului”. Un cont in plus de urmarit, un om pe drumuri si un program foarte strans de lucru cu publicul (intre orele 9.00 si 12.00), pentru ca un ordin de plata sa ajunga la Trezorerie sau la Banca Comerciala Romana (in zonele unde inca nu functioneaza trezoreriile statului).
Ramane de vazut cat si daca statul va avea de castigat de pe urma acestei masuri, sau cat de lunga va fi durata de viata a acestui act normativ, care este deja contestat de bancheri si de agentii economici.