Inspecția fiscală și analiza de risc reprezintă pilonii administrării fiscale eficiente. Prin aceste instrumente, autoritățile fiscale asigură respectarea legislației, maximizează colectarea veniturilor și mențin un sistem fiscal corect.
Inspecția fiscală este o activitate esențială reglementată prin Codul de procedură fiscală, având ca obiectiv principal verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale ale contribuabililor.
Aceasta contribuie la asigurarea unui sistem fiscal echitabil și la menținerea unui nivel ridicat de conformare fiscală.
Inspecția fiscală, rolul și obiectivele
Conform art. 113 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, inspecția fiscală verifică corectitudinea declarațiilor fiscale, legalitatea acestora și respectarea prevederilor legislației fiscale și contabile. Scopul acestei proceduri este identificarea și stabilirea diferențelor de obligații fiscale, inclusiv a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente.
Inspecția fiscală se aplică tuturor persoanelor fizice și juridice care au obligații de stabilire, reținere sau plată a impozitelor și taxelor, indiferent de forma lor de organizare, transmite legalbadger.org.
Tipuri de inspecție fiscală
Legislația fiscală definește două tipuri principale de inspecție fiscală:
- Inspecția fiscală generală: Aceasta verifică îndeplinirea tuturor obligațiilor fiscale și contabile pentru o perioadă determinată.
- Inspecția fiscală parțială: Se concentrează pe una sau mai multe obligații fiscale specifice pentru o anumită perioadă.
Decizia de a efectua un tip de inspecție fiscală depinde de analiza de risc realizată de organele fiscale.
Analiza de risc: fundamentul deciziilor de inspecție fiscală
Analiza de risc, conform art. 1 pct. 3 din Codul de procedură fiscală, are ca scop identificarea, evaluarea și gestionarea riscurilor de neconformare fiscală. Acest proces ajută la prioritizarea verificărilor, utilizarea eficientă a resurselor și creșterea conformării voluntare a contribuabililor.
Procesul analizei de risc include mai multe etape:
- Identificarea riscurilor: Determinarea surselor posibile de risc fiscal și crearea unei liste detaliate.
- Analiza riscurilor: Evaluarea naturii riscurilor, probabilitatea materializării acestora și impactul asupra sistemului fiscal.
- Stabilirea priorităților: Clasificarea riscurilor identificate și identificarea celor care necesită intervenții imediate.
- Tratarea riscurilor: Implementarea unor măsuri adecvate, cum ar fi inspecții fiscale sau campanii de informare.
Criteriile de evaluare a riscului includ aspecte precum înregistrarea fiscală, depunerea declarațiilor, nivelul de declarare a veniturilor și realizarea obligațiilor de plată. În funcție de acestea, contribuabilii sunt încadrați în clase de risc (mic, mediu, ridicat).
Beneficiile analizei de risc
Analiza de risc aduce multiple avantaje pentru administrația fiscală. Prin utilizarea acestui instrument:
- Acțiunile de inspecție fiscală se concentrează pe contribuabilii cu risc ridicat de neconformare, ceea ce permite alocarea eficientă a resurselor.
- Se asigură un tratament egal pentru toți contribuabilii.
- Se îmbunătățește calitatea și eficiența inspecțiilor fiscale.
De asemenea, analiza de risc oferă indicații precise privind aspectele fiscale care trebuie investigate, precum TVA-ul sau impozitul pe profit.
Analiza de risc se efectuează periodic, iar organele fiscale sunt responsabile de actualizarea claselor de risc în funcție de comportamentul fiscal al contribuabililor. Este important de menționat că procedura de selectare pentru inspecție fiscală nu poate fi contestată de contribuabili, conform art. 7 alin. (10) din Codul de procedură fiscală.
Această abordare dinamică permite adaptarea continuă la schimbările din mediul fiscal, contribuind la prevenirea și reducerea riscurilor de neconformare.