Romania are semnate peste 80 de tratate bilaterale de investitii, din care marea majoritate in vigoare
Dispozitiile tratatelor bilaterale de investitii ofera, de multe ori, drepturi generoase investitorilor straini, inclusiv accesul direct la instante internationale pentru solutionarea diferendelor cu statul gazda.
Dintre diferitele forumuri de arbitraj, Centrul International pentru Solutionarea Diferendelor de Investitii (ICSID) din cadrul Bancii Mondiale este, de obicei, preferat de investitori.
Nu toti investitorii straini sunt insa la curent cu drepturile de care beneficiaza in urma tratatelor de investitii semnate de tara lor de origine cu tara gazda si nu toti apeleaza la instante internationale in urma conflictelor cu statul gazda. Cu toate acestea, ICSID inregistreaza din ce in ce mai multe diferende investitor-stat. Despagubirile acordate investitorilor sunt in multe cazuri de ordinul a sute de milioane de dolari. Recordul il detine Slovacia, cu peste 800 de milioane in cazul CSOB, solutionat in 2004 in cadrul ICSID, la Washington.
Nici Romania nu face exceptie, avand patru procese cu investitorii straini – EDF Services; Ioan Micula, Viorel Micula si altii; Spyridon Roussalis si Rompetrol – in curs de solutionare la Washington. Cazul Noble Ventures este in procedura de rectificare a sentintei. Detaliile cu privire la fiecare caz – inclusiv sentintele – nu se publica decat cu acordul ambelor parti.
Pentru a beneficia de protectia unui tratat bilateral de investitii si, in consecinta, de posibilitatea de solutionare internationala a unui diferend cu statul gazda, investitorii straini si investitiile lor trebuie sa se incadreze in definitiile continute in acest sens in tratatul dintre tara lor de origine si tara gazda.
In ce priveste investitorii, in principiu, este suficient ca persoanele fizice sa aiba nationalitatea uneia din parti, respectiv ca persoanele juridice sa fie constituite, sa aiba sediul principal si/sau sa fie controlate in majoritate de cetateni ai uneia dintre parti, in functie de criteriile continute in tratat in acest sens. Este posibil ca o companie detinuta pana la 99% de nationali ai statului gazda sa poata actiona ca investitor strain impotriva statului respectiv, daca are sediul sau este inregistrata intr-o tara straina. Acesta este si cazul companiei Rompetrol, detinuta in proportie majoritara de un cetatean roman, dar inregistrata in Olanda.
In ce priveste investitiile straine, definitiile contin liste deschise care enumera cu titlu ilustrativ: orice tip de active corporale si necorporale, diverse interese intr-o companie (cum ar fi actiuni si obligatiuni), drepturi de proprietate intelectuala si, nu in ultimul rand, drepturi derivand din contracte, inclusiv contracte de concesiune pentru exploatarea resurselor naturale sau alt tip de concesiuni incheiate cu statul gazda. Sa ne gandim, de pilda, la proiectul Rosia Montana…
Conform clauzelor de tratament national, investitorilor straini trebuie sa li se acorde un tratament cu nimic mai putin favorabil decat tratamentul pe care statul gazda il acorda propriilor investitori. Investitorul strain poate considera ca obligatia de tratament national a fost incalcata daca anumite masuri ale statului, indiferent de obiectul lor, stabilesc de facto diferente de tratament si il dezavantajeaza in raport cu concurentii sai autohtoni.
Clauza natiunii celei mai favorizate obliga tara gazda sa extinda automat asupra investitorilor straini protejati de tratatul in cauza orice beneficiu de tratament pe care il acorda investitorilor unei terte tari. Aceasta clauza poate permite inclusiv “importarea” unei clauze mai favorabile investitorului strain, continuta intr-un tratat care nu-l protejeaza direct pe acesta, ci este semnat de tara gazda cu un alt stat.
Tratate bilaterale de investitii semnate de Statele Unite si de Canada cu diverse tari confera investitorilor straini drepturi de libera stabilire pe teritoriul tarii gazda cu posibile exceptii in anumite sectoare ale economiei, negociate de fiecare din parti. In cazul unor state ca Romania, care sunt in acelasi timp implicate in acorduri de integrare regionala (UE), astfel de clauze ofera, practic, investitorilor din terte state acces liber la intregul spatiu al unei piete comune, dar in conditii negociate unilateral de catre doar unul sau unele dintre statele membre. Ele reprezinta, de altfel, unul dintre motivele pentru care Comisia Europeana a cerut Romaniei renegocierea tratatelor bilaterale cu Statele Unite si Canada, pe motiv de incompatibilitate cu viitoarele obligatii ale Romaniei in calitate de membru al UE.
Nationalizarile si exproprierile directe, care implica transferul de proprietate de la investitor la stat, sunt interzise in tratatele bilaterale de investitii. Insa, aproape toate tratatele interzic in egala masura exproprierile indirecte, adica orice masuri ale statului gazda care afecteaza in mod semnificativ activitatea investitorului strain, desi nu are loc deposedarea propriu-zisa a acestuia si, de multe ori, indiferent de scopul sau natura masurilor respective. De pilda, in doua cazuri impotriva Mexicului, refuzul autoritatilor de a reinnoi o autorizatie acordata unui investitor strain in domeniul deseurilor toxice a fost considerat expropriere indirecta. Exproprierile de orice fel sunt permise conform tratatelor bilaterale de investitii doar daca indeplinesc cumulativ o serie de criterii, printre care acordarea de catre stat a unei despagubiri prompte, adecvate si efective investitorului strain.
Tratatele bilaterale de investitii mai interzic si orice fel de restrictii cu privire la transferul fondurilor necesare investitiilor, precum si cu privire la rapatrierea veniturilor care rezulta din investitii. Dar, spre deosebire de acorduri regionale de tip UE, imensa majoritate a tratatelor bilaterale de investitii nu contin exceptii la transferul de fonduri, cum ar fi exceptiile in caz de dificultati ale balantei de plati.
Drepturile investitorilor straini acopera practic orice activitate legata de investitia lor: achizitiile, gestiunea, dezvoltarea, mentinerea sau lichidarea acesteia. Ele se pot aplica in egala masura activitatilor pur comerciale, de import-export, financiar-bancare sau chiar activitatilor fara scop lucrativ. Mai mult, tratatele bilaterale de investitii se aplica pentru o perioada de minimum zece ani. Multe tratate prevad insa extinderea aplicarii dispozitiilor pe care le contin la o perioada suplimentara de zece ani; altele se aplica in egala masura investitiilor efectuate inainte de data intrarii lor in vigoare.
Avantaje si restrictii prevazute de dreptul comunitar
La toate acestea, trebuie adaugat faptul ca majoritatea reglementarilor din cadrul UE nu fac distinctii cu privire la nationalitatea celor pe care ii vizeaza. Cu alte cuvinte, investitorii straini stabiliti intr-un stat membru al UE pot beneficia, in majoritatea cazurilor, de avantajele conferite de apartenenta statului respectiv la UE, inclusiv de accesul la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene. Pe de alta parte insa, ei ar trebui sa se supuna si unui numar de restrictii care rezulta din dreptul comunitar, si nu toate aceste restrictii sunt permise in tratatele bilaterale de investitii.
Pentru Romania, aderarea la UE nu schimba cu nimic obligatiile statului din cadrul tratatelor bilaterale de investitii in vigoare, inclusiv din cadrul tratatelor incheiate cu alte tari membre ale UE. Incompatibilitatile care ar persista, dupa aderare, intre dreptul comunitar si tratatele de investitii – Comisia Europeana a semnalat deja un numar important – vor trebui asumate pe deplin de catre Romania.
Aspectul cel mai important ramane, fara indoiala, costul pe care trebuie sa-l suporte tara gazda in caz de nerespectare a prevederilor unui tratat bilateral de investitii, si care poate concura, pentru un singur proces castigat de un investitor strain, cu o transa de imprumut de la FMI.
Anca Radu este consultant pe probleme de investitii si a colaborat cu UNCTAD (Conferinta Natiunilor Unite pentru Dezvoltare si Comert) in calitate de expert in acorduri internationale de investitii
2.400
este numarul de tratate bilaterale de investitii incheiate intre state la nivel mondial
Tara gazda suporta consecintele
“Incompatibilitatile care ar persista, dupa aderare, intre dreptul comunitar si tratatele de investitii – Comisia Europeana a semnalat deja un numar important – vor trebui asumate pe deplin de catre Romania.”
