Statutul poliţistului a fost modificat

Statutul poliţistului a fost modificat printr-o ordonanţă de urgenţă adoptată vineri, 28 iunie 2024. Modificările au fost iniţiate de Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Scopul lor este consolidarea cadrului normativ pentru protecţia juridică a poliţiştilor şi punerea în acord a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului cu deciziile recente ale Curţii Constituţionale a României (CCR). Printre reglementări se numără:

  • interdicţia de a avea tatuaje care reprezintă simboluri/mesaje ce incită la violenţă, ură sau au conotaţii politice, fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe;
  • decontarea serviciilor juridice în cazul proceselor intentate pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
  • decontarea cheltuielilor de asistență juridică.

Nu poți deveni polițist dacă ai tatuaje nepotrivite

Cei care participă la un concurs pentru ocuparea unor funcţii de execuţie vacante prin încadrare directă/reîncadrare/transfer NU au voie să aibă tatuaje pe faţă şi/sau gât sau în alte zone ale capului.

Sunt interzise tatuajele ori elementele ornamentale prezente pe corpul candidatului care reprezintă sau semnifică simboluri, mesaje, sloganuri sau reprezentări de natură să incite la violenţă, ură sau discriminare ori care au conotaţii politice, fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

Poliția Română
SURSA FOTO: Facebook, Poliția Română

Ce mai prevede legea?

„Pentru asigurarea unei protecţii juridice adecvate pentru poliţişti, au fost stabilite condiţiile în care poliţistului, împotriva căruia se desfăşoară un proces penal şi/sau civil pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau care are sau a avut, într-un proces penal, calitatea de persoană vătămată printr-o faptă de ultraj, i se decontează cheltuielile de asistenţă juridică.

Decontarea cheltuielilor de asistenţă juridică efectuate de poliţist reprezintă expresia sprijinului instituţional acordat poliţistului care dobândeşte o anumită calitate procesuală într-un proces penal sau civil ce are ca obiect fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, sprijin ce are în vedere inclusiv prezumţia de nevinovăţie, în situaţiile în care poliţistul are calitatea de suspect/inculpat.

Decontul vizează în mod exclusiv sumele de bani plătite în mod efectiv de către poliţist cu titlu de onorariu al avocatului ales, pentru asistenţa juridică şi reprezentarea în cadrul procesului în care acesta are calitatea procesuală prevăzută de lege (suspect/inculpat/pârât pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau persoană vătămată în cazul infracţiunii de ultraj) şi nu pot include alte cheltuieli efectuate cu ocazia desfăşurării procedurii judiciare (cheltuieli pentru administrarea probatoriului, efectuarea actelor de procedură, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului).

Plafonul maxim până la care pot fi decontate cheltuielile de asistenţă juridică reprezintă valoarea unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, au informat reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne (MAI).

Polițistul va răspunde pentru pagubele produse unității

De altfel, au fost stabilite prevederi legate de răspunderea materială a poliţistului pentru pagube produse unităţii. De acum încolo, poliţistul va răspunde civil pentru întreaga pagubă, calculată la data constatării sale, produsă cu vinovăţie patrimoniului unităţii sau patrimoniului Ministerului Afacerilor Interne (MAI), prin acţiunile ori inacţiunile sale care nu au legătură cu atribuţiile de serviciu.

Totuși, el NU va răspunde material, când pagubele au fost:

  • cauzate prin acţiunile ori inacţiunile sale desfăşurate în limitele legii;
  • generate de riscul normal al serviciului;
  • produse pe timpul intervenţiei la evenimente urgente, dacă a respectat dispoziţiile legale incidente, inclusiv procedura de intervenţie;
  • produse din cauze de forţă majoră şi caz fortuit;
  • produse ca urmare a executării dispoziţiei superiorului ierarhic, caz în care este analizată angajarea răspunderii materiale a acestuia;
  • produse în situaţii de legitimă apărare;
  • produse în stare de necesitate;
  • constatate după împlinirea unui termen de 3 ani de la data producerii lor.