CAPITAL: Care credeți că este cel mai de succes proiect implementat în 2021?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: E dificil să aleg unul dintre proiecte, pentru că fiecare dintre ele are o relevanță aparte pentru copiii cu care lucrăm. Dar dacă aș cuantifica succesul într-o cifră, într-un număr cât mai mare de copii pe care am reușit să-i sprijinim printru-un singur proiect, atunci acesta e cel de prevenire a separării familiale. E un demers prin care facem astfel încât copiii care sunt în risc foarte ridicat de separare de părinții lor, să poată rămâne alături de ei. Aproape 2.000 de copii au rămas în familiile lor datorită sprijinului direct pe care l-au primit din partea organizației noastre.

Dezinstituționalizarea sistemului de protecție a copilului din România

CAPITAL: Care este cel mai mare proiect din cariera dumneavoastră implementat în cadrul instituției în care activați în prezent?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: E vorba de un proiect care a fost demarat în 1998: dezinstituționalizarea sistemului de protecție a copilului din România. E un proiect amplu, de anvergură, care implică mai multe etape și se derulează pe termen lung. Atunci, în urmă cu 24 de ani, orfelinatele (numite frumos ”instituții”, sau ”centre de plasament”) erau singura formă de ”protecție” a copiilor din protecția statului. Era clar încă de pe atunci, în lumea occidentală, că instituționalizarea are efecte traumatice și distructive asupra dezvoltării copilului. La noi însă, a mai durat mult până să putem demonstra și ulterior include în politici publice și în obiective asumate public faptul că instituționalizarea are un impact pe termen lung, negativ nu doar asupra copiilor și a tinerilor care trec prin ea, dar și asupra societății în ansamblu, prin incapacitatea de integrare socială și ulterior pe piața muncii, a tinerilor adulți care au trecut prin orfelinate. Atunci, în România erau 100.000 de copii în orfelinate. Acum, au rămas mai puțin de 4.000, iar în următorii patru-cinci ani instituționalizarea copilului în România va ajunge subiect în manualele de istorie. Paradigma acestui tip de proiect macrosistemic e simplă: trecerea de la instituționalizare la protecția în mediu familial a copiilor aflați în grija statului.

Războiul, refugiații și societatea civilă

CAPITAL: Care sunt proiectele prevăzute pentru 2022?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: Realitatea cruntă a războiului care se derulează la granițele țării noastre ne-a schimbat radical planurile pentru anul în curs, iar prioritar acum e sprijinul de urgență pe care îl acordăm refugiaților care vin cu copii dinspre Ucraina. Oferim sprijin direct pentru aproximativ 1.000 de refugiați pe săptămână, de când a început războiul. Pe lângă această criză umanitară în care facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe cei loviți de ea, ne continuăm proiectele prin care am devenit cunoscuți: dezinstituționalizarea sistemului de protecție a copilului, prin închiderea orfelinatelor; prevenirea separării familiale, prin menținerea copiilor aflați în risc de separare, alături de părinții lor; reintegrarea familială a copiilor care pot să se întoarcă la ei acasă, din sistemul de protecție specială; sprijin pentru tinerii care ies din sistemul de protecție, în vederea integrării lor socio-profesionale; formare profesională, training și asistență tehnică pentru membri de personal din sistemul public de protecție a copilului; dezvoltarea de servicii sociale bazate pe conceptul familial: case de tip familial, apartamente de tip familial, centre respiro pentru copii cu nevoi speciale, centre comunitare.

CAPITAL: Care sunt cele mai mari probleme cu care v-ați confruntat în contextul pandemiei?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: Problemele au ținut de dificultatea în relaționarea interumană, de riscurile implicate de munca de teren specifică unei organizații ca a noastră, pentru că prin natura muncii, interacționăm cu cele mai vulnerabile categorii sociale: cei mai săraci oameni, cele mai marginalizate și izolate comunități, copii instituționalizați. Ne-am adaptat însă destul de repede, ne-am resetat modul de lucru și ne-am asigurat că ei, cei mai vulnerabili dintre copii, primesc sprijinul de care au nevoie, mai ales că atunci, în pandemie, au avut cea mai mare nevoie de noi și de sprijinul nostru.

Administrația publică, o provocare uneori pentru cei care vor să facă bine

CAPITAL: De ce v-ați lovit în relația cu administrația locală sau centrală?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: Cred că întrebarea corectă ar trebuie să fie ”de ce nu ne-am lovit”. Am trecut prin multe împreună, pentru că noi ca organizație suntem axați pe lucrul împreună cu autoritatea publică, cu administrația locală și centrală, suntem o organizație care dezvoltă servicii sociale și care face reformă de sistem, iar aceste programe ample nu pot fi realizate fără cooperarea continuă cu autoritatea publică. Ne-am lovit de rigiditate, de inerție sistemică, de mentalități învechite, de apatie, de lipsă de dorință de a face lucruri, de lipsă de inițiativă. Dar e la fel de corect să spun că ne-am lovit și de oameni inimoși, de buni administratori, de voință și de ambiție. Cheia pentru noi a fost să găsim, încet-încet, oamenii buni, de calitate în administrația locală și centrală și să construim consistent alături de ei. Am făcut echipă, am fost direcți, transparenți și am avut o comunicare sănătoasă. Cu scântei uneori, cu tensiuni, dar cu multă onestitate și mai ales, cu respect. Am considerat că acolo unde reușim să găsim valori comune, putem lucra împreună. Faptul am fost și suntem prezenți aproape în toată țara cu proiectele noastre e o dovadă că se poate lucra în parteneriat cu administrația locală și centrală. Cred că altfel nu se pot face proiecte de anvergură, altfel nu pot fi reformate macrosisteme, iar sistemul de protecție a copilului nu face excepție de la această regulă de bază. Am avut și avem ce învăța unii de la alții.

CAPITAL: Ce sfat i-ați da unui tânăr care este la început de drum într-o carieră similară cu a dumneavoastră?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: Să știe ce vrea. Să facă cu bucurie ceea ce face, sau dacă nu e așa, mai bine să nu facă. Să aibă răbdare și putere să asculte la cei din jur. Să aibă smerenie oricând, mai ales atunci când crede că are dreptate în demersul lui. Să învețe constant, să lucreze cu respect pentru cei din jur. Să își facă planuri doar pe termen lung. De la aceste planuri, făcute pentru următorii 10-15 ani, vor veni ușor obiectivele și planurile pe termen mediu și scurt. Să știe care-i sunt valorile și principiile de la care nu va face compromisuri. Să știe unde poate face compromisuri, când poate găsi o cale de mijloc, cu cine poate negocia și unde să se oprească. Să fie stăpân pe el și pe ceea ce vrea să facă. Să aibă ambiție și putere de muncă. Să nu cedeze ușor, să își păstreze discernământul și bunul simț. Să aibă justă măsură în acțiunile pe care le face. Să facă. Dincolo de vorbe, acțiunile sunt barometrul impactului nostru în societate.

CAPITAL: Care credeți că vor fi cele mai importante schimbări în domeniul în care activați în următorii 10 ani?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: Automatizarea va duce la o mai mare prezență și la un mai mare impact al acelor organizații care vor ști să comunice online. Inteligența artificială va fi tot mai prezentă și în cadrul organizațiilor neguvernamentale, cu consecințe asupra modalităților de selectare a proiectelor, a beneficiarilor, a modului în care vor fi alocați banii. Cei săraci, vor fi tot mai săraci. Cred că va fi tot mai mare nevoie de organizații care să facă programe pentru comunități marginalizate, vulnerabile și izolate, pentru că numărul acestora va crește.

CAPITAL: Bani. Ce vă spune acest cuvânt?

ȘTEFAN DĂRĂBUȘ: Posibilitatea de a face mult bine și de a aduce bunăstare în jurul nostru. Mijlocul prin care ne putem pune în acțiune planurile de pe hârtie. Prin prezența lor, putem transforma visele în realitate.