Desi frigul de afara este patrunzator se lucreaza cu usile larg deschise. Dogoarea cuptoarelor este atat de puternica incat gerul unei nopti de decembrie aproape ca nu se simte. Pe de alta parte nici miezul noptii nu pare a fi un impediment pentru cei cinci tipi bine facuti care lucreaza din plin. Suntem la Curtea Sticlarilor din centrul vechi al Bucurestiului, sau intr-unul din locurile in care se produc clasicele globuri pe care le folosim in fiecare an la impodobirea pomului de Craciun. Privi
Desi frigul de afara este patrunzator se lucreaza cu usile larg deschise. Dogoarea cuptoarelor este atat de puternica incat gerul unei nopti de decembrie aproape ca nu se simte. Pe de alta parte nici miezul noptii nu pare a fi un impediment pentru cei cinci tipi bine facuti care lucreaza din plin. Suntem la Curtea Sticlarilor din centrul vechi al Bucurestiului, sau intr-unul din locurile in care se produc clasicele globuri pe care le folosim in fiecare an la impodobirea pomului de Craciun.
Privita din afara, tehnologia, pe care o au la dispozitie cei care produc aceste obiecte ornamentale, nu pare cine stie ce. Aproape instantaneu realizezi ca si acum 100 de ani procedeele erau asemanatoare. Insa poate ca nu tehnologia este importanta in meseria de sticlar, ci mai de graba indemanarea.
Mai intai sticla trebuie adusa la temperatura de topire. Iar asta se realizeaza intr-unul din cuptoare. „Inarmat” cu o suflatoare (aceea teava lunga folosita pentru a da forma sticlei incalzite, prin suflare) sticlarul scoate din cuptor o bucata de sticla incandescenta care este plimbata prin aer pentru a se raci. Daca se raceste prea mult sticla nu mai poate fi modelata. Aici intervine arta sticlarului, care dupa aceasta operatiune trebuie sa treaca la modelarea „ciobului” de sticla incandescenta adusa la o temperatura optima.
Aerul suflat de sticlar va da forma viitorului glob. Cu o astfel de tehnologie la dispozitie, echipa de la Curtea Sticlarilor poate produce 2-300 de globuri pe zi. Totusi aici se fac destul de rar globuri si asta pentru ca aici se lucreaza la comanda. Deci, daca nu exista cerere, nu se produc globuri. Situatia pe piata romaneasca a acestor ornamente este destul de ciudata: cea mai mare parte a productiei merge la export. Din cauza puterii scazute de cumparare, romanii prefera sa cumpere produse similare chinezesti din plastic, care sunt mult mai ieftine. De exemplu, 90% din productia uneia din cele mai mari fabrici de profil din Romania, Argcoms din Curtea de Arges este pentru tari din intreaga lume de la SUA sau Suedia si pana la Australia sau Franta. Asta in conditiile in care anual aici se produc peste trei milioane de globuri, la fabricarea carora se consuma mai mult de 50 de tone de sticla. Cererea externa ii asigura firmei din Curtea de Arges o cifra de afaceri de peste 500.000 USD anual.